vineri, 21 octombrie 2016

Pentru că ”licitație” și pentru că „proști”!

Umilința suferită de noi ca țară la târgul internațional de produse agroalimentare de la Paris este greu de exprimat în cuvinte iar aruncatul pisicii din curtea Guvernului în cea a firmei care trebuia să se ocupe de stand nu face decât să ne înjosească și mai mult pe noi toți care avem anumite așteptări de la conducătorii noștri.

Care este până la urmă motivul principal? Simplu! Pentru că „licitație” și pentru că „proști”!

Atunci când te faci de râsul curcilor în țară la tine este una, dar când te duci în inima Europei să te faci de râs este alta!

De ce niciodată nu avem manuale școlare la început de an? Pentru că „licitație”!
De ce olimpicii români au mers la Rio în echipamente „made on vapor”? Pentru că „licitație”!
De ce autoritățile locale sunt nevoite să înghită lucrări făcute de mântuială? Pentru că „licitație”!

Mare parte din problemele la ora actuală în România se trag din modul în care legiuitorul a ales să transpună în legislația națională două directive europene cu privire la achizițiile publice. Este drept că nici ordonanța 34, cea care acoperea domeniul, nu era mai strălucită dar încet, încet am început să ne învățăm cu ea.
De moment avem „pachet de legi” în domeniul achizițiilor publice iar această minunată modificare ne duce în pragul disperării și a ridicolului.

Cert este că noi cei „de jos” nu vom afla niciodată ce s-a întamplat la Paris și care este motivul pentru care firma ce trebuia să se ocupe ca România să aibă un stand frumos a ales să întoarcă acasă camionul, iar atenția publică este prea scurtă pentru ca această investigație să ajungă la capăt. Cei de la minister o să dea vina unul pe celălalt până când se plictisesc. (ca să vedeți cam cât de scurtă este memoria publică hai să întrebăm pe stradă câți mai sunt interesați de cel mai mare scandal cu dezinfectante din spitale).
La fel de cert este că noi cei „de jos” degeaba ne străduim să dăm absolut tot, TOT, ce este mai bun ca să promovăm produsele locale, târgurile de produse bio la prețuri rezonabile, economia locală, locurile frumoase pe care le avem dacă statul mereu ne dă în cap! Uneori mă întreb dacă nu cumva merităm locul pe care îl avem în Europa în acest moment și dacă nu cumva nu este vorba despre o conspirație mondială condusă de Soroș, poate că oamenii ce lucrează la ministere sunt chiar ignoranți, pe alocuri proști și pe alte locuri îi doare în cot dacă acțiunile lor au sau nu repercursiuni negative asupra unui întreg popor. Nu am văzut ca ministerul să ia vreo măsură, să caute soluții, ei în continuare dau vina pe alții, pentru că „licitație”, deoarece „contestații!
În aceste zile suntem bătaia de joc a unei lumi întregi cu covoare luate din căpătate, standuri improvizate, încercând să convingem o lume întreagă că noi suntem un partener viabil, corect și de încredere pentru o relație comercială. Asta este ca și cum un om de pe stradă, cu pantalonii rupți în genunchi ți-ar cere bani împrumut, câți ați avea încredere să îi dați?

Licitațiile și procedurile de achiziții publice sunt dăunătoare pentru economia românească! Am să o mai scriu o dată pentru că poate nu s-a înțeles!
Licitațiile și procedurile de achiziții publice sunt dăunătoare pentru economia românească!

Legile achizițiilor publice sunt atât de complicate în acest moment iar cei care trebuie să le pună în aplicare sunt atât de speriați încât aleg să nu facă nimic. Acest pachet de legi a făcut să apară ca ciupercile după ploaie firme de consultanță în domeniul achizițiilor publice, au condus la situații ridicole în care hârtia de scris se cumpără din București iar când ajunge la client acesta constată că nu o poate folosi nici la toaletă. Echipamente achiziționate prin proceduri de achiziție sunt de foarte proastă calitate iar contracte importante se blochează și câte jumătate de an din cauza contestațiilor.
Mulți dintre cei care au de-a face cu acest domeniul îl numesc „efectul SEAP”. Ne temem de hoți atât de tare și ne acoperim de hârti!
În licitațiile și achizițiile publice nu există nici o reglementare care să permită să se ia în considerare „factorul local”. O firmă dintr-un anumit domeniu, în special în industriile creative, atunci când trebuie să realizeze o lucrare pentru o autoritate publică, eu consider, că ar trebui să aibă prioritate față de o firmă venită de departe. Niciodată cineva venit din alt județ nu va putea avea trăirea și înțelegerea specificului local ca o firmă care și-a crescut afacerea în acel loc. Atunci când pe produsul sau serviciul achiziționat apare o problemă, aceasta poate fi mult mai ușor reglată dacă firma este locală. Se crește economia locală, se dezvoltă antreprenoriatul, se crește calitatea lucrărilor. Există multe avantaje în introducerea unui „factor local” în legea achizițiilor publice.

În același timp consider că legile achizițiilor publice ar trebui mult periate, mult pieptănate și lăsate într-o formă mai „light”, ca să poată fi digerată de către oricine!




miercuri, 12 octombrie 2016

Sărbătoarea Paștelui și ouăle colorate

Ne apropiem cu pași repezi de momentul în care vom alege persoanele care vor face legile în următorii patru ani iar lansarea programelor electorale de către cele două partide importante în care se vorbește foarte mult despre economie vine într-un context cât de poate de periculos pentru noi ca țară.

Românii și economia de piață au tot atât de multe lucruri în comun precum Sărbătoarea Paștelui cu ouăle colorate. Toți au percepția că pricep ce se întâmplă dar nimeni nu știe să-ți explice relația. Această lipsă de înțelegere vine în primul rând din moștenirea grea de peste jumătate de secol de economie centralizată în care simplul cetățean era un obiect ce putea fi mutat oricând, oriunde pentru a satisface obiectivul mai mare gândit la București sau Moscova. Generații întregi de elevi formați într-un sistem de educație industrial au deservit economia românească comunistă și niciodată nu au fost învățați să fie jucători în piață.

Important: după Revoluția Română din 1989 prima lege a învățământului a fost publicată în Monitorul Oficial abia în anul 1995, ceea ce înseamnă că cel puțin 5 ani sistemul educațional din România a funcționat după legea 28/1976 a cărui preambul sună cam așa: ”Programul Partidului Comunist Roman de edificare a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism”... cam atât de tare au fost interesați conducătorii țării de educație și cam tot același nivel de preocupare îl au și astăzi. De altfel unele manuale școlare au același conținut ca și acum 15 ani! S-a introdus în curiculă materia ”Educație antreprenorială” dar care abordează domeniul din punct de vedere teoretic și rareori practic.

Un alt indicator al cunoștințelor în materie de gestionare a finanțelor personale este priveliștea din data de 10 și 25 ale lunii când vedem cozi de zeci de metri la bancomatele din oraș. Atunci când în seara zilelor menționate mai sus trebuie să te strădui să mai găsești un bancomat cu bani în el s-ar putea ca noi ca societate să avem o problemă. Această problemă începe în familie!  Familia românească din clasa de jos și de mijloc este lipsită de orice disciplină financiară iar tinerii văd aceste modele și le preiau.

Un al treilea factor de influență în acest triunghi al bermundeor în care dispar banii noștri lună de lună este mass-media și cultura românească ca întreg. Începând de la grădiniță copii noștri aud povești despre „boierul bogat dar nefericit” și ”țăranul sărac dar cinstit”. Le inoculăm copiilor idea conform căreia a fi bogat este ceva rău, indizerabil și că ar trebui să se ferească. Dacă ajungi bogat în România ești privit cu ochi răi și automat catalogat ca fiind „corupt”, „cu pile” sau cumva favorit de Univers, nici vorbă să fie vorba de muncă și dezvoltare continuă! De altfel sunt uzuale expresiile precum „banii nu aduc fericirea” (nu o aduc, o cumpără!), ”banii sunt ochiul dracului” etc. Mass-media este foarte rapidă în a prezenta cazurile de oameni corupți care s-au îmbogățit peste noapte pe când antreprenorii cu zeci de ani de muncă sunt prezentați doar pe canale media de nișă. (nu este român să nu fi auzit de Dorin Cocoș dar foarte rar vei întâlni persoane care să facă referire la Florin Talpeș sau frații Marius și Cristian Pandel).

Ca să sumarizăm avem trei elemente care lucrează împotriva noastră: sistemul public de educație, mass-media și socializarea din familie. Am mai spus-o și am să o mai spun: În România la ora actuală a fi sărac ține de opțiune nu de șansă!

Este lesne de înțeles că un electorat needucat este ușor de indus în eroare. La televizor vedem doar taxe, salarii, impozite, pensii și cum propun unii și alții ca acestea să evolueze dar așteptarea mea este să trecem de această perdea de fum și să auzim direct de la cei care își doresc această funcție, viitorii parlamentari bistrițeni, care sunt măsurile concrete și punctuale. Pentru inspirația unora care candidează am să lansez o temă:

”Susținerea antreprenorilor locali și a economiei locale”. Această susținere trebuie să fie pe absolut toate palierele datorită efectelor profunde pe care o economie locală puternică le are asupra evoluției societății și a individului.
Câteva dintre aceste efecte constau în protejarea comunităților de mișcările macroeconomice globale. Prin implicarea unui număr cât mai mare de cetățeni în antreprenoriat crește productivitatea, bunăstarea individuală și se crează o cultură originală. Ceea ce scriu eu nu este o filosofie nouă, avem exemplu țara noastră vecină Ungaria în care majoritatea comunitățile au meșteri tradiționali și practică o economie locală. O altă țară-soră, Polonia, își încurajează și promovează economia de la nivel local și o susține prin măsuri economice concrete. (de exemplu agroturismul se impozitează diferit față de alte forme de turism).

Așteptăm de la viitorii parlamentari bistrițeni să ne spună cum vor susține firmele de la nivel local și ce soluții există ca acestea să crească și să se dezvolte.