sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Vulcani activi, cetăți de asediu și afumători industriale

Una dintre cele mai frumoase zone turistice despre care am auzit până acum are vulcani activi, cetăți în care domnitori vechi au petrecut perioade de asediu, sate atestate documentar în secolul XIV care din cele mai vechi timpuri s-au organizat în jurul unor afumători industriale ce deserveau întreaga comunitate, peșteri în care s-ar putea să trăiască specii necunoscute și serbări ale localității ce țineau uneori o săptămână întreagă.

Am vizitat această zonă în nenumărate rânduri și se numește ....județul Bistrița-Năsăud.

Lucrând la un proiect propriu de promovare  a atracțiilor turistice locale am descoperit că am trăit o bună bucată de vreme în ignoranță în ceea ce privește potențialul turistic al județului Bistrița-Năsăud. În ultimele trei luni am descoperit un număr impresionant de povești deosebite despre istoria unor locuri pe care nici nu îmi imaginam să le găsesc, cea mai mare surpriză dintre toate a fost că județul Bistrița-Năsăud are vulcani noroioși activi. Aceștia sunt amplasați pe raza comunei Monor având o suprafață de aproximativ două hectare. Uneori localnicii folosesc aceste nămoluri pentru a se scăpa de diferite boli. Peste această surpriză a venit povestea turnului Slăninilor din comuna Dumitra unde întreg satul își aducea slănina la afumat și care mai apoi era preluată pe bază unui algoritm destul de complicat. Am aflat că turnul se apropie de 600 de ani de existență iar clopotele din fontă ce cântăresc aproximativ 2 tone jumătate au fost demontate pentru a fi transformate în tunuri în timpul primului război mondial. Clopotele au sunat în continuu până în vârful dealului Târgului iar apoi s-au oprit. Cei care le transportau s-au speriat și le-au returnat turnului, moment în care au început să sune din nou. Primarul comunei Petru-Rareș ne povestește despre cetatea domnitorului Petru-Rareș care a rezistat unui asediu prelungit, nici nu intru în detalii cu câtă pasiune povestește despre serbările comunei de demult la care participa tot satul, de la mic la mare. Despre atracțiile turistice precum Colibița sau peștera Țăușoarelor nu are rost să amintesc întrucât sunt recunoscute și promovate la nivel național.

Toată această bogăție turistică, culturală și istorică stă ascunsă sub mormanele de strategii și programe județene, cărți plictisitoare despre monografia vreunui sat, departe de buzunarele celor care ar fi dispuși să plătească pentru a auzi povestea locurilor și a cumpăra articolele de artizanat produse local.

La ultima vizită în Budapesta am avut ocazia să merg pe traseul denumit „fața nevăzută a Budapestei” în care un ONG local organiza un tur pe străzile lăturalnice în care contra sumei modeste de 20 de euro aveam ocazia să aud despre toți oamenii importanți ce au trăit în Budapesta acum multă vreme. Dacă nu ar fi fost pentru ghidul nostru care povestea cu pasiune, tot ce am fi văzut ar fi fost niște străzi goale. Morala este că dincolo de „atracția turistică” în sine, cu mult mai importantă este povestea din spatele ei.
Brandul „Dracula” se vinde nu pentru că un domnitor mediocru ca Vlad Țepeș a domnit, ci pentru că cineva a inventat o poveste ce a fascinat o lume întreagă . În termeni simpli: turiștii vor să fie mințiți, fascinați, uimiți și scoși din banalul fiecărei zi.

În mai multe ocazii am spus că primăriile de comune trebuie să identifice și să-și creeze surse de venit propriu care să le reducă dependența de venituri de la Guvern și de la Consiliul Județean. Aceste „atracții turistice” pot deveni surse importante de venit și care mai apoi să aducă renume și să creeze branduri locale. Îți vine mai ușor să vinzi „slănină de Dumitra” dacă toată lumea știe că ai un turn de piatră dedicat acestei activități.

Vinul din Petru Rareș s-ar vinde mai ușor dacă lumea ar ști că provine dintr-o viță plantată de domnitorul Petru Rareș în urmă cu sute de ani :).

Un aspect important este modul de organizare al județului nostru „pe văi”. Unitățile administrativ teritoriale au un specific anume în funcție de „valea” pe care sunt amplasate. Succesul pentru promovarea și atragerea turiștilor „pe vale” s-ar putea să fie prin unirea forțelor între primării care împreună pot pune la un loc bugete mai mari și oferte turistice integrate.

Suntem atât de concentrați pe ce au alții să ne ofere și ne gândim să facem parcuri foto-voltaice uitând în același timp propria identitate și lucrurile care ne fac pe noi speciali, unici în felul nostru.

miercuri, 20 ianuarie 2016

Ce facem când terminăm cu asfaltul?

Comunele din Bistrița-Năsăud se confruntă cu cea mai mare depopulare din ultimul secol, asemănător cu perioada de industrializare, când oamenii erau forțați să părăsească vatra satului pentru a lucra în fabricile nou construite. Acum oamenii au plecat de bună voie să umple golul creat de lipsa de forță de muncă din vestul Europei.


Tinerii nu pleacă din comună pentru că nu au asfalt sau sediu de primărie nou, pleacă pentru că viața din comună nu le oferă nici o perspectivă reală.
Poate că cel mai mare păcat al comunismului a fost faptul că a distrus individul. Așteptarea generală a fost și continuă să fie că individul este receptorul final al bunăvoinței șefului. Asta explică de ce în ultimii 20 de ani în toate instituțiile statului, în partide și în mediul privat angajatul a fost slugarnic și fără inițiativă. Asta a și permis unor tupeiști și oameni lipsiți de scrupule să ajungă în funcții de conducere și poziții cheie. Ăsta este și motivul pentru care până de curând am căutat lideri care să corespundă figurii „puterii”, acel cineva care să vină și să facă ordine (a se vedea Traian Băsescu, Corneliu Vadim Tudor și alți candidați cu șanse la putere). În mentalul colectiv, în mod inconștient, se caută restabilirea unei situații care a existat și pe care mulți au catalogat-o drept „mai bună”.
Întrucât noi, în calitate de cetățeni, am fost obișnuiți să fim receptori ai bunăvoinței sistemului este lesne de înțeles de ce nu suntem în stare să formulăm solicitări administrației publice, candidaților pe care îi votăm și oamenilor care ne conduc. În termeni simpli, asta nu a fost niciodată treaba noastră și nu a venit nimeni să ne anunțe că de acum încolo noi suntem responsabili de viața pe care o trăim, de standardul la care alegem să fim și că avem liderii și conducătorii pe care îi merităm.
Poate că în municipiul Bistrița lucrurile s-au mai îmbunătățit. Accesul la informații și schimburile culturale au ajutat situației, dar în mediul rural, în întreg județul Bistrița-Năsăud formulările de solicitări din partea cetățenilor sunt minime spre deloc.

Așa se face că administrațiile locale au reacționat în modul previzibil: au investit în serviciile de bază (apă, canal, asfalt, cămin cultural). Aceste patru elemente au ținut mai toate primăriile ocupate în ultimii opt ani de zile. Peste încă patru ani o să vedem că mare parte din județul Bistrița-Năsăud are acces la apă, canal, electricitate, asfalt până la poartă, școli renovate, sedii de primării noi. Toate sunt bune, chiar foarte bune, dar cred că este timpul să privim și mai departe de acest orizont.

Întrebarea este ce vom alege să facem după ce am terminat cu serviciile de bază? Ce opțiuni au la dispoziție primarii de comune?

Varianta 1 - Atragerea de investitori privați în comună

Comunele din Bistrița-Năsăud au avantajul forței de muncă ieftină în comparație cu alte țări europene. Primarul și consilierii locali prin schimburile culturale pe care le pot face cu alte comune înfrățite din Europa pot căuta să atragă mici investitori. Nu este nevoie să vină investiții de milioane de euro, este suficient un atelier de 10 oameni care să producă subansamble – de exemplu.

Varianta 2 - Deschiderea de mici afaceri

Legea permite primăriilor să deschidă societăți comerciale precum și asociații de dezvoltare inter-comunitară. Dacă județul a devenit suprasaturat de A.D.I.-uri, societăți comerciale administrate de comune încă nu am văzut. Se poate crea și un parteneriat public-privat. Societățile nou create pot crea locuri de muncă, pot exploata specificul local și face investiții cu profit pe termen lung (așa cum sunt unele plantații energetice). Ducând ideea mai departe, dacă orașul Bistrița dorește să își asigure o sursă de venit pe termen lung poate investi 5 milioane de euro într-o zonă cu potențial turistic și să îl exploateze împreună cu autoritatea locală.

Varianta 3 - strategii reale pe termen scurt, mediu și lung

Este la modă să avem strategii de dezvoltare locală, dar aceste strategii rămân doar declarații de bune intenții dacă nu sunt puse în practică. Trebuie gândite strategii reale care să stabilească exact ce se vrea de la comună - să existe în fiecare an obiective de atins. Aici intervine și multă gândire în afara cubului și dorință de dezvoltare din partea primarului, în primul rând.

Varianta 4 - Birouri/compartimente pentru accesarea fondurilor europene


Chiar dacă personal consider fondurile europene a fi un pericol, un astfel de birou local/regional este imperios necesar. Logica folosită de cei din Polonia este că fiecare euro intrat în Polonia înseamnă beneficii pentru întreaga economie. În același spirit, un astfel de comportament va avea beneficii pentru întregul județ. Astfel de birouri pot fi înființate pentru a deservi o zonă mai largă.

Răspunsul pentru juriștii, economiștii și secretarii care au citit acest text - și se gândesc că așa ceva nu este posibil- este că slujba lor este să găsească soluții nu să ne anunțe ce nu se poate. Dezvoltarea României și a județului Bistrița-Năsăud ține de modul în care privim către viitor și ce decizii economice luăm astăzi.

Ar fi trist ca în 10 ani de acum să avem cele mai frumoase și goale localități din țară.

duminică, 10 ianuarie 2016

Costul real al blocurilor sociale

Administrația locală a reușit să atragă indignarea multor bistrițeni prin proiectul controversat al blocurilor sociale din cartierele Viișoara și Subcetate. Ne punem întrebarea dacă suntem într-un film cu proști și surzi și cum se face că administrația insistă să investească bani într-un proiect cu iz de dezastru încă din faza incipientă.

Am realizat că pentru a fi pe placul administrației publice tinerii NU trebuie sa fie cei mai buni la învățătură, nu trebuie să aduca onoare Bistriței, nu trebuie să fie inovatori, creativi sau demni. Din contră. Trebuie să fie vulgari, grotești, agresivi și foarte important: să cerșească în centrul vechi. Dacă îndeplinesc acest criteriu li se va asigura un apartament nou-nouț făcut cu banii proștilor care muncesc cinstit și plătesc taxe și impozite.

Primaria Bistrita a acordat finanțări nerambursabile fundațiilor și asociaților de aproximativ 500.000 euro în ultimii 10 ani. Cerșetorii din centrul Bistriței și familiile din spatele lor au atras 10 milioane de euro finanțare nerambursabilă în doar câțiva ani. De 20 de ori mai mult decât societatea civila.

Totuși, costul real al blocurilor sociale se calculează astfel:

1. Costurile administrative - cu angajații primăriei, începând de la secretarul primarului, la angajații Direcției de Servicii Sociale și Poliția Locală. Salariul pe oră al fiecăruia se înmulțește cu numărul de ore utilizate pentru acest proiect. Timp de 7 ani aceste costuri au fost estimate la 65.000 euro

2. Cost de oportunitate - acest tip de cost se referă la utilizarea banilor în alte moduri care ar fi adus beneficii superioare - începând de la utilizarea banilor în scopuri educaționale, investiții în infrastructură, investiții în finanțarea start-up-urilor, etc. Dacă s-ar fi perceput 1000 lei chirie/an pentru spații de birouri, de exemplu, în total s-ar fi adunat la buget timp de 7 ani aproximativ 471.000 euro.

3. Costul reducerii valorii proprietăților în zonă - se calculează ca diferența dintre valoarea proprietaților în zonă înainte de construcția blocurilor și valoarea la momentul mutării noilor locatari. Calculul se face astfel: un număr de 100 proprietăți afectate de proiect a căror valoare nominală era de 20.000 euro/proprietate și care și-au pierdut 20% din valoare asta înseamnând o pierdere de 4000 euro/proprietate x 100 proprietăți = 400.000 euro. - asta într-un calcul optimist. Pe cei care locuiesc în zonă cine îi despăgubește pentru pierderi? Se percep taxe mai mici pentru cei care locuiesc în zonă?

4. Deteriorarea proprietății primăriei de către locatari - acest cost se calculează între prețul la care s-ar fi putut vinde blocurile la momentul construcției față de prețul pe care l-ar obține în prezent. Să presupunem că blocurile aveau o valoare de piață de 50.000 euro la momentul construcției, iar în prezent se pot vinde cu, să estimăm, 20.000 euro (lucru posibil după evacuarea tuturor locatarilor ”problemă”). Rezultă o devalorizare de 30.000 euro, adica o scădere de 2,5 din prețul inițial într-o perioada de 7 ani. La primul calcul asta înseamnă o pierdere de 9.000.000 euro din partea municipalității.

5. Costul cu asigurările - aceste costuri nu le cunoaștem, dar considerând că asigurarea obligatorie pentru un apartament este de 120 lei și înmulțind cu număr de apartamente și un număr de 4 ani (considerând că doar atât s-a platit), un calcul estimativ ne aproprie de suma de 32.000 euro.

Pe lângă aceste costuri mai putem adăuga și altele, dar cert este că avem un cost real de 19.968.000 euro.

Vreau să se înțeleagă că proiectul/proiectele au fost votate în Consiliul Local cu majoritate de voturi de către consilierii locali din toate partidele, așadar orice consilier de opoziție sau candidat la primărie să ne scuteasca de scuze jalnice de dragul apropierii momentului electoral!

Alternative am avut! Domnul viceprimar de la acea vreme, Andrei Rusu, în calitate de om de business și cu o gândire orientată spre eficiență a propus construirea unor containere temporare de locuit care să asigure necesarul locativ până când situația economică se va îmbunătăți și se vor putea muta.

Stimați consilieri și domnule primar, ați greșit teribil în construcția acestor blocuri, care în loc să rezolve o problemă au creat o serie întreagă de alte probleme. Știu că nu vă convine să vi se spună, dar pentru 500 de voturi ați plătit 20 de milioane de euro. Nu credeți că este cam scump?

Prin acest proiect tinerii din Bistrița primesc o lecție dură care îi învață că dacă vrei să traiești decent nu trebuie să înveți bine la școală, să fi șef de promoție și apoi să muncești 10 ore pe zi ca să-ți plătești o chirie sau un credit bancar timp de 30 de ani. Tot ce trebuie să faci este să fii leneș și să alegi să trăiești în sărăcie.

Ce ar fi dacă în loc să le dați casă și masă să îi încolonați pe toți așa-zișii săraci ai Bistriței și să îi puneți la poartă la Leoni pentru angajare? Firmele din Bistrița au costuri extraordinare cu importul de forță de muncă, iar Primăria Bistrița propune creșterea taxelor și impozitelor ca să acopere golurile din buget. Asta depășește cu mult orice rațiune și bun simț în administrația publică locală.

Cu un pic de gândire strategică ați fi creat o clauză specială de găsirea unui loc de muncă în termen de 3 luni de la luarea în primire a locuinței și absențe 0 pentru copiii famililor din blocurile sociale. Altfel din ce v-ați imaginat că vor plăti chiria?! Din banii cerșiți în parcare la Kaufland sau din banii trimiși acasă de părinții „săraci” , dar plecați în străinătate? Credeți că cei din blocurile sociale nu știau că indiferent ce vor face cu locuințele mereu se vor găsi bani în plus să le repare primăria?

Cât despre ”societatea civilă”, degeaba salvează pădurea Codrișor și brazii din parcul municipal dacă nu ridică vocea în problemele reale ale Bistriței.

Totuși, mai sunt 6 luni de mandat în care multe se pot repara!

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Patru pasi simpli ca sa devi bogat in 2016

Pe internet circula fel de fel de ”rețete de succes” care iți garantează că printr-o investiție minima vei câștiga sume impresionante și mai mult, vei munci din confortul căminului tău. Din start trebuie sa aduc vestea proasta ca astfel de scheme financiare sau ”afaceri cu profit garantat” sunt doar niste farse pentru oameni săraci, creduli și suficient de dispuși să renunțe și mai mult la ceea ce oricum nu au. În 2016 totuși poți să devii bogat printr-o ”rețetă” în patru pași simpli testată de-a lungul anilor.

Înainte de a începe trebuie menționat faptul că mare parte din problemele cu care ne confruntăm în fiecare zi sunt datorate relației pe care o avem noi cu veniturile și cheltuielile personale, deci cu banii noștri. În România există o preocupare limitată vis-a-vis de educația financiară a copiilor și vedem zilnic familii întregi aflate în incapacitate de a se susține și de a-și asigura traiul zilnic. Prin educație financiară se schimbă atitudini și s-ar putea rezolva un mare număr de probleme cu care se confruntă Bistrița.


Pas 1. Banii sunt numărabili
Banii tăi sunt o resursa limitată și importantă astfel că trebuie să arăți preocupare pentru veniturile tale și ale familiei tale. Prima atitudine spre sărăcie este să nu ști exact câți bani câștigi și câți bani cheltuiești și pe ce anume se duc veniturile tale. Bineînțeles că fiecare avem o idee generală asupra cheltuielilor noastre dar nu este suficient. Primul pas spre bogăție este ca lună de lună să urmărești cheltuielile în scris. Urmărirea cheltuielilor se face foarte ușor dacă păstrezi toate, absolut toate, bonurile fiscale iar la final de lună le împarți pe categorii. Pentru cei pasionați se pot calcula și procentele fiecărei categorii din total astfel încât imaginea să fie completă.
O dată ce ști exact cum stai din punt de vedere financiar vei fi în stare să iei decizii mai bune cu viața ta. Vei afla care este sursa de venit cea mai importantă iar dacă ai o singură sursă de venit atunci ai nevoie de diversificarea surselor de venit. Asta înseamnă un al 2-lea loc de muncă, o activitate economică proprie desfășurată după-masa.
Prin numărarea banilor vei începe să descoperi dacă obiceiurile sau viciile tale te conduc la sărăcie. Vei deveni mai motivat să iei decizii bune pentru viața ta și a familiei tale.


Pas 2. Plateste-te pe tine prima dată în mod automat
A te plăti pe tine prima dată în mod automat înseamnă că din veniturile tale lunare un anumit procent se duce într-un cont de economii în mod automat. Majoritatea românilor funcționează după următoarea logică: Venituri - Cheltuieli = Economii. Din păcate în fiecare lună descoperă că la final nu mai rămâne nimic pentru economii. Acesta este motivul pentru care după data de 10 ale lunii se formează cozi interminabile la bancomate! Aceasta este prima dovadă că mare parte dintre cei care stau acolo au cheltuit deja tot ce au câștigat în luna anterioară. Această logică trebuie schimbată astfel: Venituri - Economii = Cheltuieli. De asemenea nu te baza pe forța proprie de a economisii. Vei da greș în mod sigur! Poate vei reuși pentru două-trei luni să pui bani deoparte dar mai apoi vei reveni la obiceiurile vechi de a cheltui tot ce câștigi. Setează în contul din bancă ca un anumit procent din venitul tău lunar să se vireze în mod automat  într-un cont de economii. Majoritatea experților în finanțe personale recomandă 10% întrucât nu-ți afectează stilul de viață în mod semnificativ și în același timp pe termen lung vei economisii suficient încât să ajungi să fi în siguranță sau chiar să îți permită să investești în ceva ce prezintă interes pentru tine.
Majoritatea românilor după ce își ridică salariul de la bancomat încep să plătească: „banca”, „mașina”, „facturile la apă, gaz, electricitate”, „hainele copiilor”, „mâncarea” etc. Începe luna prin a te plăti pe tine în mod automat cu un procent din câștig. Aceasta este singura tehnică la dispoziția fiecăruia de a ieși din sărăcie.
Voi da un exemplu practic, dacă câștigi lunar 900 de lei și pui deoparte 90 de lei în mod automat în fiecare lună la final de an vei avea în cont suma de 1080 lei + dobânda aferentă acestei sume. Lunar te vei descurca cu 810 lei la fel cum te-ai fi descurcat cu 900 plus că ai bani care să își fie la îndemână în cazul unei urgențe. În timp, pe măsură ce îți diversifici sursele de venit și crești procentul de economisire vei descoperi că ai suficienți bani pentru a investi într-o afacere, într-un activ sau să faci față unei urgențe ce ar putea apărea.

Pas 3. Citește o carte în fiecare lună
Sigur că după o zi de muncă grea televizorul pare cea mai bună opțiune dar oportunitățile nu apar decât oamenilor pregătiți. Fiecare zi este o nouă zi pentru ca tu să devii mai pregătit, mai capabil să găsești un loc de muncă mai bun sau să investești într-o idee de afacere. Indiferent de domeniul în care lucrezi încearcă să devii cel mai bun din domeniul tău. Cititul te poate ajuta să faci asta. Bibliotecile publice și librăriile sunt pline de cărți de calitate care te pot învăța să devii mai bun în comunicare, finanțe personale, să devii mai motivat și să te ducă către bogăție. Pe măsură ce înveți mai mult îți dai seama ce puține cunoști.

Pas 4. Stabilește-ți obiective
”Dacă nu știi unde vrei să ajungi, acolo vei ajunge cu siguranță!” Acest dicton ne invită să stabilim pentru noi obiective pe termen scurt, mediu și lung. A stabili obiective realiste, măsurabile, specifice și încadrate în timp este una dintre cele mai importante decizii pe care le poți lua. A lăsa viața să treacă pe lângă tine fără să ști ce vrei să realizezi este una dintre garanțiile că vei sărăcii în timp. Încearcă să stabilești obiective realiste pe termen scurt pentru că asta îți va da motivația necesară să stabilești obiective pe termen lung și pe măsură ce vei ști unde dorești să ajungi și ce vrei să realizezi, toate acțiunile și deciziile pe care le vei lua se vor îndrepta în acea direcție.


Pentru cei care deplâng „Epoca Ceaușescu” și așteaptă statul să le dea o casă, o masă și un loc de muncă, vestea proastă este că respectiva epocă a trecut. Fiecare român, fiecare bistrițean are destinul în propriile mâini și doar printr-o atitudine corectă asupra propriei vieți vom ajunge să câștigăm atât cât ne dorim și să ducem viața pe care ne-o dorim. Cei care își deplâng destinul spunând că „statu-l nu-i ajută”  și că „nu pot mai mult” își construiesc scuze care să îi facă să se simtă mai bine în timp ce ei nu fac nici un efort de a se depăși. Mulți oameni săraci sunt săraci pentru că zi de zi iau decizii greșite din punct de vedere financiar și pentru viața lor. În termeni simpli, aleg să fie săraci.
 Cei patru pași nu vor fi pe placul multora pentru că presupun efort și schimbarea unor obiceiuri dar bogăția câștigată fără efort este o iluzie ce trece repede. Vă invit să probați „rețeta” spre bogăție timp de un an


luni, 4 ianuarie 2016

Serialul Tanar si Pieton



Odată cu venirea sezonului rece și a zăpezii, chiar și timidă așa cum a fost până acum, putem urmări pe drumurile și trecerile de pietoni din tot orașul un nou act teatral care are toate elementele specifice: are o intrigă, un motiv, personaje colorate, are o doză suficientă de umor și bineînțeles un final incert. Să le luăm pe rând:


1. Personajele.
Personajele principale din piesă sunt un grup de tineri proaspăt ieșiți de la școală care se grăbesc să ajungă acasă să-și facă temele și să se pregătească pentru următoarea zi. Al doilea personaj este o mașină condusă de domnul Vasile, care, deși a reușit să treacă de inspecția tehnică, nu este foarte sigur cât de bine se descurcă la o frână bruscă dat fiind că a venit frigul și mașina cam alunecă pe drum.
2. Intriga.
Tinerii, în foamea lor pentru învățătură, se grăbesc către casă alergând pe drum, făcând glume, împingându-se și râzând zgomotos. Atunci este momentul când pe Bulevardul Republicii ajung la trecerea de pietoni pe care se hotărăsc să o treacă în alergare. Din direcția Coroana de Aur vine domnul Vasile cu viteza legală de 40 km la ora și observă în ultima clipă tinerii care s-au angajat în traversare fără să se asigure.
3. Motivul
Tinerii, ca niște viitori adulți responsabili, au fost atenți la lecțiile de la școală și știu că trecerea de pietoni este ”DREPTUL LOR”. Mai știu, de asemenea, că în 1989 a avut loc o revoluție care a dat tuturor drepturi și logica scurtă dictează că pe trecerea de pietoni ei sunt șefii și toți șoferii trebuie să oprească.
Domnul Vasile, un personaj grăbit din fire, circulă cu viteza legală știind că pietonii au obligația de a se asigura înainte de a traversa, considerând că în așa fel va reuși să evite orice pericol.
4. Punctul culminant
Tinerii, speriați de mașina care se apropie în viteză de ei, la fel ca și căprioarele speriate pe drum, rămân blocați câteva secunde fără să știe ce să facă.
5. Incheierea
Am hotărât să fie una fericită. Domnul Vasile oprește mașina milimetric de piciorul unuia dintre tineri și toată lumea își continuă drumul. Tinerii vorbind tare și gesticulând despre cât de incompetent este șoferul, fac referire la cel care i-au dat carnetul și bineînțeles o menționează pe mama domnului Vasile.
Domnul Vasile, puțin speriat, de abia își revine, se gândește la ce s-ar fi putut întâmpla dacă îi lovea (Poliție, Spital, Judecătorie, amendă, familia copiilor, etc.), și uite așa își mai pierde un pic din încrederea în generația ce va veni.

Chiar dacă povestea este fictivă, personajele la fel, iar situația ipotetică, concluzia și morala este una simplă: Pe vremea de afară, chiar mergând cu 40 km/oră ai șanse mari să lovești o gazelă ce-ți sare pe trecerea de pietoni care consideră că ”e dreptul ei/lui”. Nu sunt doar tinerii care fac asta. Am văzut zeci de oameni de toate vârstele care, vorbind la telefon sau cu gândul în altă parte sau pur și simplu hotărâți să-și folosească ”dreptul”, se aruncă pe trecerile de pietoni sau, chiar mai rău, trec în viteză prin locuri nemarcate. Bineînțeles că trebuie să dai prioritate pietonilor, dar țin să îi anunț pe toți amatorii de spital din Bistrița că trecerile de pietoni nu au nici un fel de câmp de forță invizibil care să oprească o mașină dacă tu nu te asiguri. Pietonii sunt și ei participanți la trafic, ca și oricare alt conducător de mașină. Nu o dată era să fac accident din cauza unor tute, scuze, domnișoare respectabile, care vorbeau la telefon cu ”iubi”. Le-am evitat în ultimul moment, dar era să se proiecteze mașina din spatele meu în mine!
Știu că trecerea de pietoni este ”dreptul tău”, dar chiar merită o vizită la spital, vreo două luni de tribunal și alte cele doar ca să poți spune cu mândrie că ”tu ai avut dreptate”? Iar dacă nu vreți să fiți în articolele semnate de Andreea Bojor, vă rog să circulați pe drum cu multă cumpătare.

Urmează episodul 2: ”Biciclist și neliniștit”.