vineri, 4 ianuarie 2013

Dor de Basescu

Astazi, la mai bine de un an de când ieșeam în piața publică pentru a cere plecarea președintelui și a adunăturilor de PD-L-isti care s-au agățat precum o caracatiță, de această țară, iată spun că îmi este dor de Băsescu.

Trebuie să fim înțeleși, niciodată nu mi-a plăcut Traian Băsescu, niciodată nu l-am votat și nu cred că vreodată istoria o să și-l amintească. Ceea ce îmi lipsește este ideea de „Băsescu”, ideea unui liant național, ideea unui proiect social și politic național în care fiecare cetățean să participe.. îmi este dor să mă simt legat de toți ceilalți români prin intermediul unei legături universale.
În iarnă toți ne-am dorit un singur lucru!- să plece PDL, să plece Băsescu, să vină oricine altcineva și să ne fie mai bine! Toți românii au cunoscut problema și toți am „Știut” soluția: schimbare!

După alegerile parlamentare din data de 9 decembrie, acest deziderat a fost atins. Băsescu chiar aflându-se într-o demnitate publică nu mai reprezintă nimic, nu mai inspiră nimic, practic nu mai există. Astăzi românii își văd din nou de problemele de zi cu zi și se gândesc la cum vor face față la acest regim de taxe crescute -

Pentru o jumătate de an, pentru puținele dăți în ultimii 20 de ani, românii s-au constituit într-o națiune, într-un corp comun determinat să atingă un scop. Avem nevoie mai des de astfel de momente și așa cum istoria recentă a dovedit, nimic, absolut nimic nu poate sta împotriva voinței unui neam întreg.

Suntem 20 de milioane de români și suntem puternici atunci când acționăm ca o minte și un trup unitar.