vineri, 14 decembrie 2012

Politica, cum nu avem nevoie.

Se poate observa ca in Romania preocuparea pentru politica a crescut considerabil de mult in ultimul an si a avut ca o prima expresie revolta populara din iarna anului trecut. Acela a fost primul semnal ca romanii nu sunt un popor de adormiti si indiferenti, asa cum adesea se afirma despre ei.
Ne pasa de tara? - Probabil, dar cert este ca ne intereseaza viata noastra si ne dorim sa fim capabili sa ducem un trai bun - in acest sens luam decizii de tot felul, unele mai pripite decat altele!

Politica in Romania are 2 etape: una in care se discuta pe baza de proiecte, se discuta despre nevoile reale ale societatii si se naste un dialog intre oamenii neimplicati politic si cei implicati.
Aceasta prima etapa se desfasoara pe perioada campaniei electorale. Oamenii care doresc sa ajunga intr-o functie politica privesc cu putin mai multa atentie in jur si incep sa observe lipsurile in diverse forme . Plecand de la aceste lipsuri formuleaza solutii care mai de care mai creative - interesant este ca toate aceste solutii sunt in general bune.

Cea de a 2-a etapa este cea in care functia politica este obtinuta si toate promisiunile din timpul primei etape trebuie indeplinite. Aici se produce un declic. Presiunea asupra persoanelor din mediul politic este foarte mare si preseaza dinspre zona economica si administrativa. Ai nevoie de nervi de otel, minte lucida, determinare foarte mare si o armata de oameni dispusi sa te ajute in mod voluntar si dezinteresat. Fara aceste lucruri nu vom fi in stare sa trecem proiectele si initiativele avute de simpla stare incipienta a dialogului.

joi, 20 septembrie 2012

Despre dreptate

Era prima zi de liceu pentru Marian. Emoțiile îl copleșeau în timp ce aștepta ca primul profesor
să sosească.

Discursurile de început de an fuseseră pline de cuvinte mari și de urări de bine dar în ciuda
acestui lucru fiecare elev care nu demult părăsise clasa a 8-a intrând în această nouă aventură știa
că ceea ce va urma nu se compara cu nimic din experiențele de până atunci.

Începând cu clasa întâi și până la încheierea gimnaziului a fost coleg de bancă cu cel care i-a
devenit bun prieten , Dumitru, dar acesta, la fel ca o mare parte dintre foștii săi colegi, au plecat
la alte licee.

Astăzi, din multitudinea de fețe noi el s-a ales cu o colegă de bancă pe nume Ana... sau Nana. Ei,
nici nu contează!

Neliniștea și emoția fiecărui elev era atât de densă încât se simțea ca o tensiune ce pulsa în
fiecare bătaie de inimă. Nimeni nu îndrăznea să privească decât în față ciulind urechile în
speranța că vor putea anticipa pașii profesorului pe hol.

Se sunase deja pentru oră de 2 minute. Acest nou profesor, cel de istorie, nu poate să fie serios!

Afară tocmai a terminat de plouat iar în aer plutea un miros de asfalt ud care a inundat atât sala
de clasă cât și mintea lui Marian, trimițându-l într-o lume a visului, a imaginarului.

Ca un ecou venind de foarte departe se auzeau pașii repezi de pe hol.

Ușa clasei se deschise iar un domn în jur de 50 de ani intră cu o privire încruntată în clasă ținând
strâns catalogul sub braț. Cămașa cu dungi îi era strânsă pe brațe iar peste ea profesorul avea o
vestă albastru închis.

- Mă numesc Viorel Irimia iar eu voi fi noul vostru profesor de istorie. Înainte să începem, vreau
să aud cum vă numiți fiecare!

Din tonul vocii se putea simți o anumită încordare și nerăbdare din partea noului profesor, iar
Marian se simțea încă o dată emoționat.

- Vom începe din partea dreaptă! spuse apăsat învățătorul.

Marian stătea în a doua bancă de la perete, iar numele fiecăruia dintre colegii săi a trecut cu o
viteză uimitoare venind rândul lui să vorbească. Mai mult tremurând, s-a ridicat în picioare și cu
o voce pe jumătate sufocată a spus:

- Marian Pavelescu..

Nu a apucat să se așeze la loc, că a și auzit vocea puternică a profesorului:

- Marian?! Ce fel de nume este acesta? De când predau în această școală niciodată nu am
suportat numele de Marian! Ieși afară!

Uimit și profund dezamăgit, elevul a privit cu ochi mari către profesor sperând că este vorba de
o încurcătură. Parcă vroia să spună ceva, dar gâtul îi era blocat iar o lacrimă îi răsărea în colțul
ochiului.

- Nu mai auzit, Marian? Ieși afară! a strigat pentru a doua dată profesorul.

Fără să mai îndrăznească să ridice privirea, copilul a părăsit sala de clasă.

- Haideți să începem! Prima lecție din manualul de istorie este despre dreptate a spus Viorel, cu o
voce blândă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

- A fost corect ceea ce tocmai am făcut?

Clasa întreagă privind către el parcă îi răspundea prin tăcere că nu!

- Vreau să îmi răspundeți, a fost corect ce am făcut?

Ana, colega lui Marian, mai mult șoptit a răspuns:

- Nu.

- Sunteți de acord cu colega voastră? A fost corect să-l dau afară pe colegul vostru?

De această dată clasa cu multă fermitate a răspuns arătându-și indignarea:

- Nuu!

- Și atunci, de ce nu ați intervenit?!

sâmbătă, 15 septembrie 2012

România se pregătește de război!

Mereu am fost un mare pasionat de istorie întrucât reprezintă o sursă constantă de înțelepciune. Indiferent de câte ori recitești sau readuci în discuție pasaje din lucrurile care au trecut, de fiecare dată vei învăța câte ceva nou.

Un moment istoric tragic, din punctul meu de vedere, a fost restaurația carlistă prin Carol al II-lea a devenit rege al României. Bineînțeles s-au speculat foarte multe lucruri legate de această încoronare - se vorbește multe despre cercurile economice din Occident care l-au sprijinit pe Carol pentru a avea acces la resursele țării (ops, Băsescu), despre golul de putere care l-au lăsat doi grei ai politicii românești la acel moment prin moartea lor (Ferdinand și Ion I.C. Brătianu). Indiferent de jocurile care s-au făcut, cert este că toate documentele istorice îl caracterizează pe acest om ca fiind un încăpățânat care nu respecta părerea celorlalți, un om inteligent dar egoist și păgubos pentru țară.

Anul este 1930 iar Carol al II-lea ajunge la putere. În foarte scurt timp își consolidează autoritatea prin îndepărtarea tuturor celor care îi erau potrivnici. România se află într-un moment foarte bun din punct de vedere economic, în proces de maturizare din punct de vedere democratic și pe un trend ascendent în ceea ce privește afirmarea în spațiul internațional. - Toate premisele erau bune!

În anul 1933 fără vreo legătură cu situația din România, accede la putere Adolf Hitler. Acest personaj este foarte cunoscut pentru toate atrocitățile pe care le-a comis dar ceea ce se știe mai puțin despre el este că s-a bucurat de un foarte mare sprijin popular la acel moment.

În doar 7 ani, Adolf Hitler a reușit să înarmeze atât de bine Germania încât a fost în stare să cucerească aproape întreaga Europa. Tensiunea s-a clădit cu adevărat pe parcursul ultimilor 2 ani, 1938-1939 iar România cu un lider precum Carol al II-lea a fost prinsă foarte nepregătită. Am predat la modul urgent câteva dintre teritoriile noastre după care regele a plecat din țară.

Ce s-a petrecut mai apoi, nici nu mai contează, dar lucrul pe care il putem învăța și asupra căruia trebuie să reflectăm este cât de vital pentru existența noastră este să fim lucizi în toate acțiunile noastre!  - Carol a fost foarte departe de acest lucru. Oamenii politici erau foarte preocupați să se afirme și au uitat să mai guverneze. Sunt nevoit să mă raliez părerii deja generalizate și anume că astăzi trăim cel puțin la fel de periculos ca atunci! Suntem foarte interesați de a ne consolida funcțiile, pozițiile și prea puțin ne uităm cu atenție în jurul nostru și să ne pregătim în mod realist pentru tot ceea ce putem anticipa! Un conflict armat este puțin probabil a se întâmpla în următorul interval de timp dar așa cum ne arată istorie, este suficient un an pentru a trece de la bunăstare la război mondial -
Nu sugerez că ar trebui să ne înarmăm dar cred că este deja târziu și a venit timpul să facem administrație și să ne stabilim & asumăm un set de obiective ca țară!
În fiecare zi privind scena politică de la nivel național și județean văd câte un mic Carol al II-lea, care pentru binele și confortul personal sunt dispuși să distrugă și să compromită orice, inclusiv destine.
Cel mai periculos personaj din punct de vedere politic nu este nici oportunistul. nici hotul, nici parvenitul - este frustratul! - această stare emoțională îl va conduce în definitiv să facă orice fel de act mârșav împotriva oricăruia care stă între el și răzbunarea lui! Din păcate politica produce multe frustrări.

sâmbătă, 1 septembrie 2012

Paradoxul inacțiunii

Știu un lucru foarte sigur!- Trebuie să încep să călătoresc din nou înafara țării mai mult! Această constatare vine în urma realizării faptului că nu reușesc să fac o comparație onestă între cum stau lucrurile înafara spațiului românesc și ceea ce văd în viața de zi cu zi!
Un lucru care mi-a rămas întipărit după ce am citit ”Povestea vorbii” a fost că omul cel mai înțelept nu este cel care citește/învață cel mai mult ci acela care călătorește cel mai mult!- acest fapt mi-a fost dovedit în timp iar acum simt că mă aflu într-un impas.

De ce fac aceste afirmații? - Ei bine, nu reușesc să găsesc răspuns unei întrebări care mă frământă de prea mult timp:

”Oare toate popoarele îi sancționează pe indivizii cu inițiativă?” :)

Am lucrat în mediul asociativ și în administrația publică, am lucrat pe lângă organizații de stat și private și în mod constant am observat că cei mai vinovați în această țară pentru tot ce merge prost sunt cei care au idei!
A nu face nimic, a nu întreprinde nici o acțiune este, în special pentru administrația publică, modul cel mai simplu de a-și conserva propria stare! În cel mai rău caz vei fi acuzat că tu nu faci nimic dar acest lucru este iertabil dacă la final de mandat tai 3 panglici și pupi 3 babe - ” este un băiat bun săracu”!
Pe cealaltă parte a baricadei sunt cei care au nenorocul de a se fi născut cu o fire activă, curioasă și care în mod involuntar au idei! - Acești paria ai societății se fac vinovați de toate lucrurile posibil a merge prost! A iniția un proiect în spațiul românesc este un act de curaj nebunesc, de incoștiență și un act vinovat încă din faza inițială! - nu avem ce-i face, încep să cred că ni s-a întipărit în minte reflexul de a respinge orice inițiativă pe motiv că aceasta va fi cel mai probabil viciată în scurt timp!

Scriu aceste rânduri cu dezamăgire întrucât sunt inițiator al unui număr mare de proiecte și acțiuni - de curând am avut inconștiența de a propune realizarea unor obiective de interes în județ în domeniul agricol iar acest fapt, la fel ca în toate celelalte ocazii mi-a adus destul de multe deservicii! De nenumărate ori mi s-a sugerat că mai bine aș începe să lucrez la Kaufland, că părăsirea țării este o soluție foarte viabilă pentru mine, că în situația în care dețin o armă să nu ezit în a o folosi etc. :)
Niciodată nu am luat în seamă aceste lucruri și întrucât nu am nici cea mai mică intenție de a înceta să activez spre a aduce plus valoare țării noastre, mă aștept ca în viitor astfel de mesaje să devină și mai frecvente și mai gălăgioase.

Este un lucru pe care mi-l doresc! - să încetăm să punem tot răul în față, să avem curajul să privim către o inițiativă ca fiind una posibil bună iar mai apoi într-o manieră civilizată să inițiem discuții despre oportunitățile și amenințările care privesc un proiect.

duminică, 22 iulie 2012

Ce am învățat de la Traian Băsescu

Încep prin a spune că domnia sa, domnul Traian Băsescu este o persoană inteligentă și un om politic experimentat, asta fără nici o îndoială. Faptul că a avut suficientă abilitate politică de a se păstra în fruntea statului pentru o perioadă atât de lungă îi dovedesc calitățile de ”animal politic”. - totuși, aici se încheie laudele ce i le pot aduce. Urmărind parcursul acestuia în viața politică românească am învățat câteva lucruri:

1. Cum faci 20 de milioane de români să uite de tine!
Domnul președinte a ținut capul de afiș mai mult decât oricare alt om politic din România. Ori de câte ori a existat o problemă reală în țară, Traian Băsescu a reușit să devieze atenția publicului către diverse teme, unele mai puțin importante decât altele. Exemplu concret: teza de doctorat a domnului Victor Ponta! A plagiat sau nu? - asta este interesul publicului larg, indiferent că noi ne confruntăm cu aderarea/neaderarea la spațiul Schengen, rezultate proaste în sistemul de învățământ, un raport pe justiție foarte neplăcut, lipsă de fonduri (toate acestea moștenire a conducerii portocalii) etc.. cel mai important lucru este dacă V.P. are 85 de pagini sau 115 preluate din altă parte!
A crea diversiuni este o specialitate a domnului fost președinte și îi ies foarte, foarte bine! - cu efecte neplăcute pentru țară.

2. Cum să vinzi țara iar țara să tacă!
Exemplu deja clasic al flotei, casa proprietate a statului din Mihaileanu pe care și-a însușit-o pentru 19.000 de dolari (cam cât o garsonieră bună), gazurile de șist, 60%din rezerva de cupru (mulțumim Mihai Răzvan Ungureanu) și nu în ultimul rând Roșia Montană (pentru care fostul președinte încă insistă). Este uimitoare abilitatea președintelui de a face aceste înstrăinări fără ca cineva să reacționeze prea puternic - dacă prin a trimite către Europa toate resursele noastre înțelege el ”proiect european care merită continuat” atunci da, cu siguranță își face treaba bine!


3. Cum să fii bădăran și apoi să zâmbești!
Comportamentul uneori antisocial al fostului președinte este deja cunoscut și din păcate agreat de mulți români. - întradevăr există în România o anumită categorie socială pentru care a bate copii, a bea și a conduce, a adresa injurii, a fii rasist este un mod normal de  a trăi - întrucât sunt suficient de mulți, numărul de susținători ai PDL s-a îngroșat vertiginos - câți mai rețin afirmația domnului fost președinte conform căreia 20% dintre români sunt gay? (cu alte cuvinte într-un grup de 5 persoane cel puțin una are o orientare sexuală diferită decât te-ai aștepta). Și înțelegem că a greși e omenește, dar a zâmbi sarcastic după este de-a dreptul revoltător! Dorim normalitate în România, nu o să o putem obține cu un astfel de om în fruntea statului - facem un exercițiu de imaginație: ce s-ar fi întâmplat în SUA cu un președinte care ar fi făcut afirmațiile pe care le-a făcut Traian Băsescu?

4. Cum să ști rezultatele alegerilor încă înainte ca acestea să se petreacă!
Spun sincer că nu știu ce tehnici, metode folosește pentru această uimitoare abilitate dar mi-aș dori mult să știu! În 2004 înainte de numărătoarea voturilor domnul fost președinte Traian Băsescu anunța procentul exact cu care va câștiga alegerile! În secțiile de votare din Franța se înregistra 1 vot la fiecare 13 secunde, ohh, îmi cer iertare domnule Bachonschi, după îndelungi cercetări ale institutului dumneavoastră de cercetare din Germania ați stabilit că la fiecare 17 secunde..da, asta este mult mai liniștitor!

5. Cum să conduci prin intimidare și ilegalitate și apoi să te afișezi în Logan!
Este de prost gust să permiți să se contracteze lucrări publice de multe milioane de euro în mod exclusiv de către firme afiliate PDL, să faci un împrumut de 20 de miliarde de euro, să tai pensii, să închizi școli iar apoi ca un miel smerit să vi în fața publicului în tricou și Logan!
Lucrări publice făcute de mântuială, contracte europene date pe ureche, intimidarea primarilor din opoziție, fraudarea alegerilor din Parlament (cum stăm cu trimiterea în instanță a doamnei Roberta Anastase?) etc. sunt fapte ale PDL-ului petrecute la liniștea și confortul lui Traian Băsescu! - mă dezgustă să văd dezinvoltura cu care acum vorbește el despre democrație și proiecte europene imaginate și văzute doar de el!

Avem o șansă istorică pe 29 iulie pe care îmi doresc ca sub nici o formă să nu o pierdem noi ca țară! Încă 2 ani de PDL nu pot să ne ducă către democrație ci ne vor adânci starea tristă în care ne aflăm.

- Am fost evident ironic în titlul articolului dar îmi doresc în mod real un președinte de la care să am ce învăța și de cărui prezență în spațiul public să fiu mândru! -

vineri, 27 aprilie 2012

moment istoric sau debandadă?

Citesc cu sete toate știrile cu privire la moțiunea de cenzură și nu îmi pot da seama dacă ceea ce asistăm reprezintă un moment istoric sau debandadă? - 
- „a căzut guvernul Ungureanu” se aude pe toate posturile tv și radio. - „ l-au dat ăștia jos pe Ungureanu, săracu, el era băiat bun!” - aud un domn stând în această după-masă la magazin.
Da, domnul premier Ungureanu a fost un băiat bun în comparație cu domnul Boc - spre deosebire de cel din urmă acesta nu a făcut nimic, nici nu a construit dar cel puțin nu a tăiat din pensii și nu a crescut nici o taxă ( este uimitor totuși cum s-a schimbat percepția unui premier „bun” în urma guvernării neînțelepte a premiereului Traian-Boc!)

Știți, istoria are o manieră interesantă de a reține lucrurile - este preocupată în principal de momentele de cotitură și de schimbare (războaie, răsturnări, revoluții, domnitori și regate) și arareori îi menționează pe cei mediocrii. Din ultimii 20 de ani îi vom reține pe președintele Iliescu și Traian Băsescu (poate) dar soarta unora ca M.R.Ungureanu este să fie lăsați deoparte pentru uitare. -Prin latura lui de „băiat bun săracu” își atrage mila și nu aprecierea iar românii prin firea lor îl simpatizează (într-un fel se pot conecta la acest personaj bătut de soartă și politic în toate direcțiile - într-un fel caracterizează o stare morală a națiunii).

Dacă astăzi, 27.04.2012, va fi o dată citită de milioane de elevi în viitor, asta depinde doar de cei care vor prelua puterea în următoarele luni. - dacă prin acest act vom începe să construim un sistem de educație rațional finanțat cu cel puțin 6% din PIB, vom reduce TVA-ul la 16%, vom investi în inovație și vom continua proiectele de infrastructură inițiate + vom aduce în fața instanței pe acei care au viciat democrația în România (Roberta Anastase) cu condamnare pentru trădare, atunci astăzi nu va fi doar o zi bună pentru rateingurile televiziunilor ci va reprezenta un moment istoric!

Eu prin natură sunt optimist și prevăd că România se va schimba în bine și se va maturiza!

miercuri, 21 martie 2012

De ce Earth Hour la Bistrita?

Ce inseamnă Earth Hour? Dincolo de ceea ce reprezintă și de modul în care a evoluat această manifestare, Earth Hour are la bază o idee, o idee extraordinar de puternică și anume aceea că PUTEM! În acest moment stăm într-o liniște ce prezice furtună. Bunăstarea și creșterea economică bazată pe hidrocarburi se află pe sfârșit dar nimeni nu vrea să vorbească despre asta. Suntem așa de preocupați de glumele domnului președinte, de crizele constante cu care se confruntă statul român încât nu suntem în stare să prevedem ceea ce se ridică la orizont. Oamenii din administrația publică sunt angrenați așa de puternic în activitățile zilnice iar oamenii politici sunt prea puțin motivați să intervină în problema energiei astfel încât o îngrijorare tot mai mare se ridică că petrolul, gazul și hidrocarburile se vor termina iar noi nu vom avea pregătită o alternativă. Chiar mai mult, actuala populație a globului completată cu stilul de consum fac să fie nevoie de 1,5 planete ca Terra pentru a continua actuala creștere - partea neplăcută este că avem doar 1 Terra, și pe aceasta o umplem cu noi, cu gunoaiele noastre, cu lucrurile noastre și cu dorințele noastre.

Earth Hour la Bistrita nu este deloc o surpriză, în competiția dintre Timișoara, Iași și Bistrița nu putea să existe decât un câștigător = orașul cu populația cea mai solidară și cu voința cea mai mare!- acest oraș s-a dovedit a fii Bistrița. Dincolo de mediatizarea puternică, de atragerea de investiții locale și de creștere a capitalului de imagine (care toate pe termen mediu și lung se traduc în bani), Bistrița a reușit să transmită un mesaj: „atunci când ne aflăm la cotitură și ne confruntăm cu giganți insurmontabili, prin creativitate, dorință de reușită și solidaritate PUTEM să schimbăm sorții și să alegem un mod nou de acțiune, unul sustenabil!”.
Earth Hour la Bistrița este un prim pas, mic pas! Acum că știm că suntem în stare și că PUTEM hai să nu ne oprim. Bistrița trebuie să își scadă amprenta de carbon prin atragerea de investiții în zona industrială dar și prin crearea de incentives pentru firmele care își reduc amprenta de poluare. De asemenea creativitatea și gândirea liberă trebuie să fie instrumente pentru a dezvolta soluții noi. Calitatea aerului, reducerea zgomotului și nivelul de „verde” din oraș poate fi crescut prin crearea de grădini „suspendate” pe terasele blocurilor fără acoperiș (încă) și prin izolarea termică și fonică a blocurilor cu ajutorul pereților verzi (panouri cu plante special construite pentru montarea verticală). Factura de curent a orașului și calitatea iluminatului stradal pot fi îmbunătățite prin trecerea de la becurile vechi la lumină bazată pe LED. Sistemul de colectare selectivă trebuie să devină unul intensiv (aproape agresiv) iar reciclarea materialelor să devină o normalitate la Bistrița (sticla și aluminiul pot fi reciclate la nesfârșit, hârtia, lemnul și plasticul pot să fie reciclate de mai multe ori). Alimentele pe care le consumăm pe tot parcursul anului trebuie produse local cu metode de producție ecologice, fără să ne otrăvim pământul apa și aerul doar de dragul producției record la hectar.
 - și de ce am face toate aceste lucruri? - pentru că este necesar și pentru că în comparație cu alții, noi chiar PUTEM!
Bistrița suntem noi toți la un loc!

vineri, 17 februarie 2012

Scrisoare catre Bistrita - de ce pleaca tinerii?


                 Orasul Bistrita pune la dispozitia tinerilor un spatiu limitat de oportunitati de petrecere a timpului liber si are un nivel scazut de atractivitate din acest punct de vedere prin comparatie cu oricare dintre resedintele de judet care ne inconjoara (Cluj-Napoca, Targu-Mures etc). Lipsa activitatilor ordonate are un impact important asupra modului de socializare si a implicarii din punct de vedere social. Acest fapt pe cat poate parea de putin important, are un impact economic profund si de durata asupra dezvoltarii armonioase a urbei. Lipsa de atractivitate a orasului pentru tineri si lipsa de activitati de petrecere a timpului liber conduce in primul rand la plecarea unui numar mare de tineri catre alte centre urbane (in principal in scop de studii dar care nu se mai intorc in Bistrita) si in al 2-lea rand, mult mai grav, angajarea in activitati cu caracter delicvent. Ultimul recesamant a scos la iveala o realitate dura si anume faptul ca Bistrita a pierdut aproximativ 10.000 de cetateni. (86.000 de locuitori in anul 2002 – 77.000 de locuitori in 2011). Aceste cifre  sunt compuse din persoane care au murit + persoane care au parasit orasul+persoane care nu au venit in oras - aceste informatii coroborate cu faptul ca media de varsta a cetatenilor a cunoscut o crestere ne spune ca in fapt populatia a imbatranit, populatia tanara a plecat iar Bistrita pastrand acest trend in urmatorii 10 ani va deveni un loc cu profunde nevoi sociale, transformandu-se in acest fel dintr-un spatiu productiv in unul asistat social aproape ireversibil.
Bistrita trebuie sa acorde o importanta mai mare tinerilor cu varse cuprinse intre 14 si 35 de ani si sa faciliteze (aici vorbesc despre Administratia Publica Locala) dezvoltarea infrastructurii pentru invatamantul superior, pentru programele de petrecere a timpului liber si a programelor de integrare pe piata muncii.
Clubul Studentilor Liberali Bistrita isi manifesta ingrijorarea fata de lipsa de preocupare pentru cele 3 elemente enumerate mai sus (timp liber, studii superioare, piata muncii) pentru tinerii bistriteni din partea orasului (aici nu mai vorbesc doar despre APL).
Solutiile si deciziile ce trebuie luate pe termen scurt sunt relativ usor de luat!
In primul rand programele de finantare din bugetul local care au loc in fiecare an in luna februarie trebuie sa aiba o metodologie de aplicare si implementare mult, mult usurata si sa nu se schimbe pe durata implementarii proiectelor. Exista un numar mare de asociatii si ONG-uri dispuse sa organizeze programe de petrecere a timpului liber cu caracter educativ pentru tineri daca li se ofera posibilitatea.
In al 2-lea rand municipalitatea trebuie sa faciliteze venirea extensiilor universitare la Bistrita prin punerea la dispozitie a cadrului si a spatiului adecvat. Din perspectiva de student pot sa spun ca exista cel putin 3 facultati care isi pot gasi usor clienti in zona Bistritei in urmatorii 5 ani si pentru care este rentabil sa investeasca in amenajarea spatiilor de curs la Bistrita (cu atat mai mult daca primesc incentive din partea municipalitatii) – facultate in domeniul economic, limbi straine si domeniul agricol. (Bistrita pierde in fiecare an aproximativ 1000 de elevi care pleaca in scopul studiilor in alte centre universitare – intrucat media de cheltuieli este de 200 euro/luna/student intr-un calcul usor vedem ca lunar din Bistrita pleaca 200.000 de euro si aproximativ 2.400.000 de euro anual – asta pentru o singura generatie dar avem 3-4 generatii plecate concomitent si asistate de catre parinti) – pe langa acest fapt, cei plecati la studii aleg adeseori sa ramana in acelasi spatiu si sa nu produca efecte economice la Bistrita asta adaugand deficitului orasului. De asemenea aducerea extensiilor universitare trebuie sa fie completata de un program de atragere a studentiilor inapoi in Bistrita.
In al 3-lea rand facilitarea accesului la piata muncii este un obiectiv de atins prin crearea unui spatiu de invatare responsabila pentru elevii de liceu si studenti prin crearea unui centru de tineret multifunctional la Bistrita.

miercuri, 1 februarie 2012

Regele Mihai și România.

Principala criză a României în acest moment al istoriei nu este una a sistemului politic, de sănătate, a educației ori a reformelor administrative. Principala criză este a identității! Cine suntem? Cum ne autocaracterizăm? Cine ne conduce și unde?
Regele Mihai a crescut în sondaje și în încrederea românilor pentru că el conferă României o identitate, ne reconectează la un trecut glorios și mai presus de toate ne oferă un model și un motiv să mergem înainte! Prin intermediul Regelui Mihai ne plasăm încă o dată în perioada interbelică și simțim că putem să o luăm de la capat, de acolo de unde comunismul ne-a retezat țara, dezvoltarea, conștința și simțămintele! Dincolo de personalitatea Sa, Regele este un simbol al lucrurilor bune rămase în România, al forței de a rezista vicisitudinilor istoriei și de a privi cu încredere în viitor!

luni, 2 ianuarie 2012

We need people

Trecem în noul an plini de speranțe și de dorințe iar pentru aceia dintre noi care locuim în România aceste dorințe sunt inextricabil legate de dezvoltarea și propășirea țării noastre.
Ne dorim o țară în care instituțiile funcționează iar sistemele naționale (de sănătate, de educație etc) țin seama de nevoile și posibilitățile elementelor care le compun.
De curând am făcut documentare pe tema finanțării sistemului național de educație iar materialele găsite sunt impresionante prin calitate și prin cantitate.Se găsesc cu ușurință site-urile a cel puțin 7 instituții naționale care în mod direct sau tangențial au în atribuții îmbunătățirea sistemului de educație. Se poate observa că a existat multă muncă pentru construirea strategiilor naționale și se folosesc resurse financiare consistente. - cu toate acestea avem nemulțumiri legate de „nivelul educației din România”.
We need people! Avem nevoie de oameni curajoși, inteligenți și perseverenți în munca lor! Faptul că suntem în mod constant nemulțumiți de serviciu, de stat, de vecini, de politicieni etc. aduce României un deserviciu extraordinar. În mod constant acuzăm și suntem într-o vânătoare de vinovați pentru condiția noastră! Instituțiile statului, sistemele naționale, firmele private, toate sunt compuse în primul rând din oameni! Bineînțeles, ele cuprind și alte componente (structurală, normativă etc) dar la baza fiecăruia stă un om.
Tu ești un om!
De fiecare dată când un angajat alege să-și facă munca slab (sub factorul nemulțumirii față de plată, față de șef etc.) el păgubește firma, clientul și în definitiv pe sine (pentru că un produs slab pentru client se traduce în lipsa de comenzi pentru firmă și lipsa de plată pentru angajat). - exemplul poate părea pueril dar atunci când 4 milioane de angajați din România aleg în fiecare zi să fie neproductivi, să critice, să acționeze pasiv în societate, în acel moment efectele asupra economiei naționale, asupra imaginii firmelor românești și asupra noastră ca și români se resimt profund.
Nu poate exista o România fără oameni! We need people!
Educația în România va avea perspective noi și ne putem aștepta la o reformă reală atunci când cei care sunt implicați în mod direct sau tangențial în sistem vor acționa spre realizarea unui sistem dinamic și competent.
Nu vreau să fiu înțeles greșit, prin post-ul de față doresc să atrag atenția pentru ca fiecare persoană să priceapă că stă în responsabilitatea și puterea lui să-și facă viața mai bună! Nu cer nimănui să-și schimbe activitatea curentă.
Important este ca în ceea ce faci să pui maximul de dedicare și să faci bine!