duminică, 14 august 2011

O singură limbă internațională

   Am avut ocazia și dorința să călătoresc mult atât în țară cât și înafara ei și sunt foarte mulțumitor pentru acest lucru. Călătorind am învățat multe, am devenit mai înțelept (așa îmi place să cred :) ), am depășit multe dintre constrângerile date de sistemul de educație și am început să percep lumea ca fiind un loc foarte mic.
Începând cu clasa a 3-a am învățat limba engleză, am avut doi ani de limba franceză, am studiat 6 ani limba italiană, am învățat singur spaniolă, am învățat cuvinte în arameancă, poloneză rusă și maghiară iar toate acestea m-au ajutat să mă descurc cu ușurință în toate locurile unde am fost și până în prezent cu toate persoanele cu care m-am întâlnit.

  Am fost fascinat de pragmatismul limbii engleze, de subtilitățile limbii franceze și de dificultatea limbii maghiare și am realizat cât de multe pierd datorită faptului că nu reușesc să comunic într-o manieră totală cu toți oamenii din jurul meu. Sunt atât de multe povești, situații și posibilități de afaceri pe care le ratez datorită lipsei posibilității de a comunica.
   Mark Pagel într-un discurs ținut în cadrul conferințelor TED vorbește despre rolul limbajului în dezvoltarea tehnologică și în avansul societăților noastre. Tot confortul zilnic, aparatele electronice, computerul de la care citești această postare sunt rezultatul colaborării între oameni bazată pe limbaj vorbit. Acolo unde nu există comunicare între oameni, există idei mai puține și ca urmare un confort mai scăzut. - un exemplu clar în acest sens sunt statele Africane în care întâlnit o diversitate foarte mare de limbi și dialecte. Acest fapt întârzie dezvoltarea și o frânează. Același lucru îl vedem și în regiunile sărace din Asia. Uniunea Europeană cheltuie mai bine de 1 miliard de euro anual pentru traducerea documentelor și conversaților oficiale.
  Multe dintre conflictele actuale între națiuni se datorează lipsei de comunicare.

Am participat în multe workshopuri și traininguri internaționale iar unul m-a marcat din această perspectivă a limbajului în mod deosebit. Atunci când ne-am reunit în prima zi eram 25 de participanți din 11 țări de pe 4 continente ce stăteam speriați în aceeași sală. Unii dintre noi au reușit să se identifice cu anumite grupuri lingvistice (erau 5 vorbitori de rusă, 3 vorbitori de română, 2 de chineză, 3 de germană, 3 de maghiară etc) și îi priveau și percepeau pe ceilalți ca fiind diferiți și ciudați de noi. O dată ce am început să vorbim cu toții în aceeași limbă (engleza) schimbul de informații și idei a curs aproape ca un șuvoi. Sinergia care s-a creat în acel spațiu a fost extraordinară. În acele zile am învățat despre limba chineză ce folosește mai bine de 2000 de semne grafice pentru scris, despre fructele exotice din Singapore, despre porturile populare maghiare, despre industria franceză, despre orașele suedeze, despre conflictele din Armenia, despre tradițiile din Azerbaijan iar lista poate continua foarte, foarte mult. Am colaborat și am muncit împreună cu oameni incredibili dar pe care i-am văzut drept străini și ciudați la început.

Nu este drept ca un puf de aer ce ne iese pe gură și pe care îl numim limbaj să ne împiedice să colaborăm și cooperăm. Nu este drept să apară conflicte civile din cauza unui lucru atât de nesemnificativ. Francezii trebuie să renunța la aroganța ce îi face să creadă că franceza este singura limbă ce merită rostită, rușii nu pot să se încăpățâneze la nesfârșit să nu învețe și altă limbă, spaniolii, și italienii nu ar strica să facă un efort suplimentar.
De multe ori limba este asociată cu o anumită cultură și cu o anumită istorie. Statele europene încă trăiesc cu tragedia vechiilor imperii și regate. Rănile expansioniste nu sunt complet vindecate și încă se privește către trecut. Da, trecutul este important dar așa cum nu poți să conduci o mașină uitându-te în mod constant în oglinda retrovizoare, la fel nu poți păși către viitor dacă încă visezi trecutul!
Cer să avem o singură limbă internațională!

Pentru aceia care spun că acest lucru nu este posibil, pot să argumentez diferit. Imperiul roman utiliza aceeași limbă într-o epocă cu comunicații restrânse și pe o suprafață aproape la fel de mare cât actuala Uniune Europeană. Astăzi doar lipsa de viziune și orgoliul ne oprește din a deveni cea mai avansată generație care a trăit vreodată.
Bineînțeles este nevoie de proces și de cel puțin o generație pentru a face această tranziție dar este posibil să atingem acest deziderat!
Mai jos am listat discursul lui Mark Pagel care argumentează pe această temă.


vineri, 5 august 2011

Ce facem cu cainii comunitari - partea a 2-a

Clubul Studentilor Liberali a inițiat discuția cu privire la câinii comunitari în prima lună de activitate. Au fost organizate dezbateri în spațiul public, au avut loc discuții cu stakeholderii de pe zona locala si au fost identificate o serie de masuri pentru a fi luate. Aceste măsuri au fost compilate intr-un document care a fost înaintat către considerație consilierilor PNL Bistrița.
Pentru a enumera câteva dintre măsurile propuse:
- câinii care ajung la adăpost petrec aici 45 de zile înainte de a fi eutanasiați. În acest interval de timp se fac eforturi pentru căutarea unui stăpân prin intermediul unui site dedicat adopților acestor câini, prin târguri de adopție și prin posibilitatea dată oricărui cetățean de a procura în mod voluntar mâncare pentru acești câini.
- câinii care ajung la adăpost și suferă de turbare, de o boală aflată în fază terminală ori foarte bătrâni vor fi eutanasiați înainte de termenul de 45 de zile.
- puișorii vor avea un termen prelungit de păstrare la adăpost întrucât șansele de adopție pentru ei sunt mult mai ridicate.
- înființarea unui site dedicat adopției și prezentării acestor câini.
- înființarea unei linii telefonice speciale „Telefonul lui Cuțu” la care să se poată anunța prezența câinilor în oraș de către cetățeni.

Acest set de măsuri au fost trimise către departamentul juridic iar răspunsul a fost că din punct de vedere legal trebuie să așteptăm o lege mai favorabilă din partea Parlamentului întrucât în această formă măsurile ar fi ilegale.
Noi păstrăm dorința de a continua pe drumul pe care l-am deschis și să intervenim în momentul în care legea ne va permite.