duminică, 10 iulie 2011

Rolul și importanța educației pentru dezvoltarea României

Așa cum se anunță încă din titlul articolului de față, doresc să accentuez încă o dată importanța pe care o poartă educația pentru societatea noastră.
Evenimentul recent privind rezultatele examenului de bacalaureat reprezintă încă un motiv pentru care am ales să scriu acest articol.
S-au spus multe și s-a comentat mult despre nevoia urgentă de reformă a sistemului de educație, de criza sistemului de educație, etc. Personal nu cred ca va trece mai mult de o lună până când subiectul va fi dat uitării ori până când președintele României va lansa o aberație care să dea pâine mass-mediei și „mass”-elor.
Nevoia de schimbare a sistemului de educație va reprezenta un subiect de „last week” iar carențele și deficiențele cu care se confruntă sistemul nostru de educație vor fi perpetuate până la următorul ministru ce va sta culcat pe o ureche (fie ea de stânga sau dreapta) și va fi trezit atunci când procentele de promovabilitate vor face iarăși rating.
Există 3 mari abordări atunci când apare o criză:
1.Cine-i vinovat?
2.Suntem în criză!
3.Care partid oprește reforma României?
Cel mai bine să le luăm pe rând:

1. Cine-i vinovat?
Este uimitor cât de des este adresată această întrebare și cât de puțină importanță poartă.Se petrec multe, multe ore în discuții în contradictoriu privind vinovatul, cel mai vinovat! Sunt elevii de vină, camerele ce nu au lăsat să copieze, domnul ministru?
Haideți să ne oprim un minut și să gândim. Ipotetic vorbind, stabilim că ministrul este de vină. Ce o să facem,  - îl punem la închisoare, îi retragem mandatul, îl trimitem în izolare pe o insulă? Cu toții știm prea bine că nimic din asta nu se va întâmpla.
Dincolo de faptul că nimeni nu-și va admite vina, petrecem timp pe un subiect cu o ușoară nuanță de stupiditate. Întrebări mai utile situației sunt:
Care sunt factori ce au condus la aceste rezultate. Cum pot acești factori fi controlați și contracarați? Care sunt implicațile social-culturale și economice? ori Care este prospectul pentru viitor în urma acestor rezultate? Ce măsuri pe termen scurt, mediu și lung au fost luate pentru a preveni această situație și ce măsuri pe termen scurt, mediu și lung pot fi luate acum?

2. Suntem în criză!
Partea asta este de altfel cea mai distractivă. De 10 ani de când consum mass-media, suntem într-o permanentă criză. Criza petrolului, criza financiară, criza alimentelor, criză spirituală, criză morală, criză de sânge, criză de apă, etc. Termenul de „criză” nu mai definește ca fiind o situație excepțională ci desemnează „o situație curentă”. La fel de bine putem întâlni următorul dialog, perfect din punct de vedere gramatical:
- Ce faci?
-Mă uit într-o criză la un film.
Cum se face că noi mereu ne trezim „într-o criză”? Este la fel ca și cum în urma unui accident rutier are loc următorul raționament:
-Așa, deci, mașina mare vine pe contrasens, eu mă aflam pe curs de coliziune directă cu mașina mare, avem o serie de posibilități pentru a reduce impactul: frânam puternic, trăgeam tare stânga și evitam, trăgeam dreapta și ajungeam în șanț. Ok, nu am făcut nimic, am intrat direct, ambele mașini sunt praf, eu nu mai pot mișca. Iep, sunt într-o criză!
Populația a auzit atât de des acest termen încât s-a devalorizat. S-a mizat atât de mult pe memoria scurtă a populației și pe frica ei pentru a se purta irațional și pentru a putea fi controlată.

3. Care partid este de vină pentru lipsa de reformă din România?
Cel aflat la guvernare (nu mă refer la PDL!) cu ajutorul partidelor din opoziție. Mereu a fost la fel și mă aștept ca în continuare să se întâmple tot așa. Partidul de la guvernare alături de cele din opoziție au fost vinovate pentru blocajele din dezvoltarea României. Lupta strânsă din interiorul partidelor, luptele între ele au lăsat dezvoltarea României pe seama măsurilor de provizorat. Oridecâte ori s-a schimbat ministrul, s-a schimbat metoda de notare și evaluare, fiecare nou ministru a impus măsuri proprii fără a testa impactul prealabil pe piață, sistemul de învățământ este subfinanțat de anii de zile și nu prea par semne de schimbare. Excelența în școlă este măsurată în numărul de elevi la olimpiade și media notelor elevilor. - sunt aceștia cu adevărat indicatori pentru performanță?
Sistemul școalar nu reușește să transmită informația unui număr foarte mare de elevi în schimb reușește să dezvolte alte abilități adiacente: tupeu, agilitate în răspuns, negociere etc.
Pentru cei care cred că glumesc, ei bine, nu glumesc. Acest tip de abilități sunt cele care te poartă cu adevărat prin sistem și nicidecum repectul pentru profesori ori pentru învățătură.

Este nevoie de oameni inteligenți, educați și înțelepți pentru a crea o Românie modernă. Fără acest tip de oameni vom rămâne într-o permanentă „criză” (a se citi, situație curentă).