marți, 18 ianuarie 2011

Ne plac morții!

32% din articolele dintr-un ziar local fac referire la acte de violență, acțiuni anti-sociale ori imorale.
20% din articolele dintr-un ziar național fac referire la acte de violență, acțiuni anti-sociale ori imorale.
un procent variabil între 20 % și 65 % dintre reportajele de știri (în funcție de postul de televiziune) fac referire la acte de violență, acțiuni anti-sociale ori imorale *


*sursa: studiu propriu


O doamnă în vârstă/un copil/un tânăr care a fost jefuită/ă/bătut/ă/violat/ă/incendiat/ă nu este o știre de interes național ori local!

Sunt perfect conștient că nu sunt nici primul și nici singurul ultragiat de fenomenul de morbiditate ce se întâlnește în mass media națională și locală dar ca orice om, ajungi la un punct în care simți că trebuie să vorbești despre lucrurile care te deranjează în speranța că vei aduna în jurul tău și pe alții ce simt la fel. - Ce se va întâmpla cu grupul nou constituit, nu m-am gândit dar asta nu mă oprește din scris :)


Nimic nou asupra faptului că primele pagini din ziarele scrise sunt ocupate de titluri șocante, că știrile nu sunt informative ci mai degrabă spectaculoase și că succesul la scară națională îți este dat de dimensiunea pieptului ori a pumnului iar numărul de clase absolvite este invers proporțional cu procentele de rating pe care le obții când intri în direct.
Nu-mi place Puya dar nu pot să nu-i dau dreptate în versurile pe care le cântă în piesa Change: ”nu-ti trebuie talent, iti trebuie o gura mare, toti sunteti oripilati dar stati, stati si va uitati! ..tot ce e normal, pentru ei e banal deci prost, n-o să apari pe post dacă nu esti gay sau lesbi n-are rost”


Ce ne face să fim un popor atât de macabru? De ce privim cu atâta încântare către toate aceste povești din care nu doar că nu învățăm nimic dar care ne și impregnează cu o stare de neliniște?

Hai să fim înțeleși, nemulțumirea mea nu se referă la oamenii din presă, întrucât cunosc un număr mare de oameni ce lucrează în publicații de pe zona locală și națională și știu că sunt oameni de calitate ( deși își au și ei partea lor în acest cerc vicios - iar argumentul cum că „păi dacă asta se cere” nu mă mulțumește cu nimic, asta este ca și cum un copil de un an îți cere în mod continuu zahăr. Orice părinte responsabil va doza cantitatea de zahăr pe care o dă copilului) problema mea este cu mine, cu noi toți care alegem să privim spre acest spectacol morbid și nu facem nimic!


După 20 de ani trăiți în România am descoperit că dacă vrei să fii apreciat pentru ce ai făcut, trebuie să mori..sau măcar să te rănești grav și să ai o experiență soră cu moartea. Nimeni nu l-a iubit pe Adrian Păunescu mai mult decât după ce a murit, poeziile lui nu au răsunat așa de puternic în urechile românilor până nu s-a bătut primul cui la sicriu. Paler a făcut cozi în librării îndată ce inima a încetat să-i bată iar în situația celor doi s-au aflat mulți alții.


Avem rege! Știe cineva unde se află regele Mihai în acest moment? ..ei, dar lăsați-l să moară și să vedeți cum îl vom plânge și regreta...Câți îl cunosc pe Neagu Djuvara s-au i-au citit cărțile?..he is still alive..just saying :)


Pentru a nu merge într-un registru prea îndepărtat cu povestea, mă întorc la o experiență personală. În data de 8 octombrie 2010 a avut loc o conferință de presă cu privire la proiectul internațional de educare a adultului și de învățare continuă, finanțat din fonduri europene care a avut ca vorbitori pe Gergo (coordonatorul echipei din Ungaria) pe Steve (coordonatorul echipei din Anglia) și pe Peter ( coordonatorul echipei din Germania).
Te-ai fi gândit că dat fiind că proiectul se adresează comunității bistrițene și își propune să creeze o hartă a locurilor cu importanță culturală, istorică, de petrecere a timpului liber și a locurilor unde se poate procura hrană sănătoasă, interesul presei are să fie mare.


Numărați pe degete au fost 4 reprezentanți din presă :(.


În data de 9 octombrie în comuna Livezile a avut loc un accident de mașină ce a fost impactată de tren și care ..culmea..avea ca pasageri pe Gergo, Steve și Peter. Vă puteți imagina că în mai puțin de câteva minute presa deja nu mai încăpea, fiecare încercând să obțină un loc cât mai bun pentru a filma/poza tragedia.

Mesajul clar transmis de către mass media și în definitiv de cititorii articolelor pentru cei 3 este că: „Vă preferăm răniți/morți decât pe picioarele voastre plictisindu-ne cu povești despre proiecte and shit”


Nu am să mai lungesc articolul în nici un fel. Ne place să vedem oameni răniți, imorali, violenți iar acest fapt este unul rău! Oricât s-ar nega, mass media îndeplinește și un rol de educare a populației. Se vorbește despre migrația creierelor? Atâta timp cât piticul/eleva/găina porno este mai prezentă pe canalele de difuzare în masă decât oameni ca Andrei Pleșu, Ion Caramitru, Dan Puric ori Cristian Tudor Popescu, ei bine este absolut natural să cauți să pleci în locuri unde vei fi apreciat. :(
Nu-mi place articolul de față și nici că l-am scris dar nu-mi place nici că trebuie să mă abțin să dau 1,5 lei pe un ziar pentru că știu că în acest fel încurajez răspândirea unui fenomen negativ.