duminică, 20 noiembrie 2011

Moment de reculegere pentru educația din România - partea a 2-a

În luna iulie a acestui an scriam că nu mă aștept să treacă mai mult de o lună până când subiectul educației și problema sistemului de educație va fi dat uitării de mass-media și de populație în general.
S-a rezolvat marea criză a sistemului de educație?
Copiii pot să meargă cu încredere la școală și au garanția bunăstării personale și a comunității lor prin faptul că participă la cursurile organizate de ministerul educației?
În acest an la bacalaureat vom avea o rată a promovabilității mai mare de 50%?

Suntem în continuare în groapă cu sistemul de educație - atât că de moment nu ne jenează și ca urmare am dat uitării - ne vom reaminti atunci când noi statistici ne vor îngrozi și ne vor face să privim pasivi televizorul (în timp ce ne bem berea și îi numim pe guvernanți incompetenți).
Mai grav, rezultatele de la bacalaureat de anul acesta au creat un precedent iar de acum încolo vom începe să privim lucrurile a fii normale în loc să ne mobilizeze să aducem schimbări.
Asfaltăm drumuri cu miliarde de euro (pentru care peste 8 ani o să cheltuim milioane ca să le întreținem) și ne jucăm cu viitorul țării prin investiții minore în sistemul de învățământ.

Nu este suficient să vopsim școlile și să cumpărăm mobilier nou (desigur, avem nevoie și de așa ceva) dar ceea ce avem nevoie cu adevărat sunt:
programe de învățare personalizate pentru personalitatea elevilor,
avem nevoie de:
-materiale și activități didactice reale care să permită o învățare accelerată a elevilor,
-un sistem de învățământ adaptat nevoilor locale,
-profesori motivați material, respectați sociali, pregătiți profesional și angajați activ în procesul de predare
și nu în ultimul rând trebuie să scăpăm o dată de sistemul comunist-industrial de învățământ pe care România l-a păstrat încă din 89.

Personal consider că sistemul de învățământ din România este pe moarte și ca urmare în data de 17 noiembrie (o dată cu ziua studentului) am ținut pe strada Pietonală din Bistrița un moment de reculegere pentru sistemul român de educație împreună cu alți 30 de tineri.
Îmi doresc să văd cum actualul sistem este declarat decedat iar oameni cu viziune și fără orgolii încep să construiască încet (dar cu cap) un sistem potrivit timpurilor actuale și viitoare pe care le trăim.
Ca să fim înțeleși, atunci când am spus „oameni cu viziune și fără orgolii” nu m-am referit doar la cei care ne conduc, m-am referit și la tine! Schimbări mici dar importante poți să faci începând de la o ședință cu părinții, la o adunare a consiliului de părinți, în fața profesorilor tăi, în rândul colegilor de școală, prin susținerea măsurilor pozitive pentru sistemul de învățământ pe plan local etc.
România ești tu!

duminică, 14 august 2011

O singură limbă internațională

   Am avut ocazia și dorința să călătoresc mult atât în țară cât și înafara ei și sunt foarte mulțumitor pentru acest lucru. Călătorind am învățat multe, am devenit mai înțelept (așa îmi place să cred :) ), am depășit multe dintre constrângerile date de sistemul de educație și am început să percep lumea ca fiind un loc foarte mic.
Începând cu clasa a 3-a am învățat limba engleză, am avut doi ani de limba franceză, am studiat 6 ani limba italiană, am învățat singur spaniolă, am învățat cuvinte în arameancă, poloneză rusă și maghiară iar toate acestea m-au ajutat să mă descurc cu ușurință în toate locurile unde am fost și până în prezent cu toate persoanele cu care m-am întâlnit.

  Am fost fascinat de pragmatismul limbii engleze, de subtilitățile limbii franceze și de dificultatea limbii maghiare și am realizat cât de multe pierd datorită faptului că nu reușesc să comunic într-o manieră totală cu toți oamenii din jurul meu. Sunt atât de multe povești, situații și posibilități de afaceri pe care le ratez datorită lipsei posibilității de a comunica.
   Mark Pagel într-un discurs ținut în cadrul conferințelor TED vorbește despre rolul limbajului în dezvoltarea tehnologică și în avansul societăților noastre. Tot confortul zilnic, aparatele electronice, computerul de la care citești această postare sunt rezultatul colaborării între oameni bazată pe limbaj vorbit. Acolo unde nu există comunicare între oameni, există idei mai puține și ca urmare un confort mai scăzut. - un exemplu clar în acest sens sunt statele Africane în care întâlnit o diversitate foarte mare de limbi și dialecte. Acest fapt întârzie dezvoltarea și o frânează. Același lucru îl vedem și în regiunile sărace din Asia. Uniunea Europeană cheltuie mai bine de 1 miliard de euro anual pentru traducerea documentelor și conversaților oficiale.
  Multe dintre conflictele actuale între națiuni se datorează lipsei de comunicare.

Am participat în multe workshopuri și traininguri internaționale iar unul m-a marcat din această perspectivă a limbajului în mod deosebit. Atunci când ne-am reunit în prima zi eram 25 de participanți din 11 țări de pe 4 continente ce stăteam speriați în aceeași sală. Unii dintre noi au reușit să se identifice cu anumite grupuri lingvistice (erau 5 vorbitori de rusă, 3 vorbitori de română, 2 de chineză, 3 de germană, 3 de maghiară etc) și îi priveau și percepeau pe ceilalți ca fiind diferiți și ciudați de noi. O dată ce am început să vorbim cu toții în aceeași limbă (engleza) schimbul de informații și idei a curs aproape ca un șuvoi. Sinergia care s-a creat în acel spațiu a fost extraordinară. În acele zile am învățat despre limba chineză ce folosește mai bine de 2000 de semne grafice pentru scris, despre fructele exotice din Singapore, despre porturile populare maghiare, despre industria franceză, despre orașele suedeze, despre conflictele din Armenia, despre tradițiile din Azerbaijan iar lista poate continua foarte, foarte mult. Am colaborat și am muncit împreună cu oameni incredibili dar pe care i-am văzut drept străini și ciudați la început.

Nu este drept ca un puf de aer ce ne iese pe gură și pe care îl numim limbaj să ne împiedice să colaborăm și cooperăm. Nu este drept să apară conflicte civile din cauza unui lucru atât de nesemnificativ. Francezii trebuie să renunța la aroganța ce îi face să creadă că franceza este singura limbă ce merită rostită, rușii nu pot să se încăpățâneze la nesfârșit să nu învețe și altă limbă, spaniolii, și italienii nu ar strica să facă un efort suplimentar.
De multe ori limba este asociată cu o anumită cultură și cu o anumită istorie. Statele europene încă trăiesc cu tragedia vechiilor imperii și regate. Rănile expansioniste nu sunt complet vindecate și încă se privește către trecut. Da, trecutul este important dar așa cum nu poți să conduci o mașină uitându-te în mod constant în oglinda retrovizoare, la fel nu poți păși către viitor dacă încă visezi trecutul!
Cer să avem o singură limbă internațională!

Pentru aceia care spun că acest lucru nu este posibil, pot să argumentez diferit. Imperiul roman utiliza aceeași limbă într-o epocă cu comunicații restrânse și pe o suprafață aproape la fel de mare cât actuala Uniune Europeană. Astăzi doar lipsa de viziune și orgoliul ne oprește din a deveni cea mai avansată generație care a trăit vreodată.
Bineînțeles este nevoie de proces și de cel puțin o generație pentru a face această tranziție dar este posibil să atingem acest deziderat!
Mai jos am listat discursul lui Mark Pagel care argumentează pe această temă.


vineri, 5 august 2011

Ce facem cu cainii comunitari - partea a 2-a

Clubul Studentilor Liberali a inițiat discuția cu privire la câinii comunitari în prima lună de activitate. Au fost organizate dezbateri în spațiul public, au avut loc discuții cu stakeholderii de pe zona locala si au fost identificate o serie de masuri pentru a fi luate. Aceste măsuri au fost compilate intr-un document care a fost înaintat către considerație consilierilor PNL Bistrița.
Pentru a enumera câteva dintre măsurile propuse:
- câinii care ajung la adăpost petrec aici 45 de zile înainte de a fi eutanasiați. În acest interval de timp se fac eforturi pentru căutarea unui stăpân prin intermediul unui site dedicat adopților acestor câini, prin târguri de adopție și prin posibilitatea dată oricărui cetățean de a procura în mod voluntar mâncare pentru acești câini.
- câinii care ajung la adăpost și suferă de turbare, de o boală aflată în fază terminală ori foarte bătrâni vor fi eutanasiați înainte de termenul de 45 de zile.
- puișorii vor avea un termen prelungit de păstrare la adăpost întrucât șansele de adopție pentru ei sunt mult mai ridicate.
- înființarea unui site dedicat adopției și prezentării acestor câini.
- înființarea unei linii telefonice speciale „Telefonul lui Cuțu” la care să se poată anunța prezența câinilor în oraș de către cetățeni.

Acest set de măsuri au fost trimise către departamentul juridic iar răspunsul a fost că din punct de vedere legal trebuie să așteptăm o lege mai favorabilă din partea Parlamentului întrucât în această formă măsurile ar fi ilegale.
Noi păstrăm dorința de a continua pe drumul pe care l-am deschis și să intervenim în momentul în care legea ne va permite.

duminică, 10 iulie 2011

Rolul și importanța educației pentru dezvoltarea României

Așa cum se anunță încă din titlul articolului de față, doresc să accentuez încă o dată importanța pe care o poartă educația pentru societatea noastră.
Evenimentul recent privind rezultatele examenului de bacalaureat reprezintă încă un motiv pentru care am ales să scriu acest articol.
S-au spus multe și s-a comentat mult despre nevoia urgentă de reformă a sistemului de educație, de criza sistemului de educație, etc. Personal nu cred ca va trece mai mult de o lună până când subiectul va fi dat uitării ori până când președintele României va lansa o aberație care să dea pâine mass-mediei și „mass”-elor.
Nevoia de schimbare a sistemului de educație va reprezenta un subiect de „last week” iar carențele și deficiențele cu care se confruntă sistemul nostru de educație vor fi perpetuate până la următorul ministru ce va sta culcat pe o ureche (fie ea de stânga sau dreapta) și va fi trezit atunci când procentele de promovabilitate vor face iarăși rating.
Există 3 mari abordări atunci când apare o criză:
1.Cine-i vinovat?
2.Suntem în criză!
3.Care partid oprește reforma României?
Cel mai bine să le luăm pe rând:

1. Cine-i vinovat?
Este uimitor cât de des este adresată această întrebare și cât de puțină importanță poartă.Se petrec multe, multe ore în discuții în contradictoriu privind vinovatul, cel mai vinovat! Sunt elevii de vină, camerele ce nu au lăsat să copieze, domnul ministru?
Haideți să ne oprim un minut și să gândim. Ipotetic vorbind, stabilim că ministrul este de vină. Ce o să facem,  - îl punem la închisoare, îi retragem mandatul, îl trimitem în izolare pe o insulă? Cu toții știm prea bine că nimic din asta nu se va întâmpla.
Dincolo de faptul că nimeni nu-și va admite vina, petrecem timp pe un subiect cu o ușoară nuanță de stupiditate. Întrebări mai utile situației sunt:
Care sunt factori ce au condus la aceste rezultate. Cum pot acești factori fi controlați și contracarați? Care sunt implicațile social-culturale și economice? ori Care este prospectul pentru viitor în urma acestor rezultate? Ce măsuri pe termen scurt, mediu și lung au fost luate pentru a preveni această situație și ce măsuri pe termen scurt, mediu și lung pot fi luate acum?

2. Suntem în criză!
Partea asta este de altfel cea mai distractivă. De 10 ani de când consum mass-media, suntem într-o permanentă criză. Criza petrolului, criza financiară, criza alimentelor, criză spirituală, criză morală, criză de sânge, criză de apă, etc. Termenul de „criză” nu mai definește ca fiind o situație excepțională ci desemnează „o situație curentă”. La fel de bine putem întâlni următorul dialog, perfect din punct de vedere gramatical:
- Ce faci?
-Mă uit într-o criză la un film.
Cum se face că noi mereu ne trezim „într-o criză”? Este la fel ca și cum în urma unui accident rutier are loc următorul raționament:
-Așa, deci, mașina mare vine pe contrasens, eu mă aflam pe curs de coliziune directă cu mașina mare, avem o serie de posibilități pentru a reduce impactul: frânam puternic, trăgeam tare stânga și evitam, trăgeam dreapta și ajungeam în șanț. Ok, nu am făcut nimic, am intrat direct, ambele mașini sunt praf, eu nu mai pot mișca. Iep, sunt într-o criză!
Populația a auzit atât de des acest termen încât s-a devalorizat. S-a mizat atât de mult pe memoria scurtă a populației și pe frica ei pentru a se purta irațional și pentru a putea fi controlată.

3. Care partid este de vină pentru lipsa de reformă din România?
Cel aflat la guvernare (nu mă refer la PDL!) cu ajutorul partidelor din opoziție. Mereu a fost la fel și mă aștept ca în continuare să se întâmple tot așa. Partidul de la guvernare alături de cele din opoziție au fost vinovate pentru blocajele din dezvoltarea României. Lupta strânsă din interiorul partidelor, luptele între ele au lăsat dezvoltarea României pe seama măsurilor de provizorat. Oridecâte ori s-a schimbat ministrul, s-a schimbat metoda de notare și evaluare, fiecare nou ministru a impus măsuri proprii fără a testa impactul prealabil pe piață, sistemul de învățământ este subfinanțat de anii de zile și nu prea par semne de schimbare. Excelența în școlă este măsurată în numărul de elevi la olimpiade și media notelor elevilor. - sunt aceștia cu adevărat indicatori pentru performanță?
Sistemul școalar nu reușește să transmită informația unui număr foarte mare de elevi în schimb reușește să dezvolte alte abilități adiacente: tupeu, agilitate în răspuns, negociere etc.
Pentru cei care cred că glumesc, ei bine, nu glumesc. Acest tip de abilități sunt cele care te poartă cu adevărat prin sistem și nicidecum repectul pentru profesori ori pentru învățătură.

Este nevoie de oameni inteligenți, educați și înțelepți pentru a crea o Românie modernă. Fără acest tip de oameni vom rămâne într-o permanentă „criză” (a se citi, situație curentă).

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Ce facem cu câinii comunitari?

Subiectul câinilor comunitari este unul foarte sensibil și atrage foarte multe pasiuni din partea celor situați pe ambele părți ale baricadei. Și totuși, ce facem cu câinii comunitari?

Recent echipa de proiecte a CSL Bistrița (Clubul Studenților Liberali) a votat inițierea unui demers cu privire la soluționarea problemei câinilor comunitari.

Zilele acestea în Parlament s-a discutat aprins cu privire la această problemă și la oportunitatea legalizării eutanasierii câinilor bolnavi, invalizi sau suferinzi într-o formă sau alta. De asemenea proiectul de lege lasă la latitudinea autorităților locale să decidă în ce formă trebuie să rezolve problema.
Argumentele pro-eutanasiere sunt că aceștia reprezintă o problemă pentru sănătatea publică, că sunt agresivi și insalubri iar varianta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic ar fi eutanasierea lor.
Argumentele contra ar fi că nu avem dreptul moral de a-i eutanasia și că soluții precum sterilizarea ar fi mult mai corecte. Totuți această chestiune nu poate fi rezolvată decât printr-un dialog constant iar soluțiile pe care le vom promova vor depinde în totalitate de părerile celor care se vor implica.

Tu ce părere ai? Eutanasiem sau nu? Lasă un comentariu și ajută la rezolvarea problemei. Fiecare părere va fi luată în seamă întrucât în acest moment problema este încă în dezbatere.

Demersul CSL Bistrița este etapizat după cum urmează:
- conferință pe tema câinilor comunitari - joi 5 mai 2011
- dezbatere publică în două locații importante din oraș 4 - 5 mai 2011
- documentare cu privire la practici și soluții întâlnite în spațiul european - 20 aprilie - 20 mai 2011
- deschiderea unui dialog cu administrația publică locală ( care la o primă scanare s-a dovedit foarte deschisă)  la finele lunii mai
- formularea propunerilor CSL sub forma unui draft de proiect de Consiliu Local.

Hai s-o facem împreună!

Update - 04.mai.2011
Această actualizare vine să exprime părerile după prima zi de dezbateri publice. În urma experienței pe care am avut-o astăzi, am rămas plăcut impresionat de Bistrița și de bistrițeni. Cortul CSL-ului a fost amplasat în zona blocurilor Lamă, unde împreună cu colegii mei și câteva zeci de trecători am dezbătut pe tema câinilor comunitari.
Trebuie să mărturisesc că ne-am afișat acolo cu o anumită reticență dar așteptările noastre au fost mult întrecute. Cei aflați acolo au dovedit multă înțelepciune prin simplitatea și sinceritatea cu care au discutat cu privire la această problemă. A existat o unanimitate de păreri la întrebarea dacă câinii comunitari sunt o problemă și un pericol pentru oraș. S-a evidențiat faptul că pericolul este atât pentru oameni (prin posibilitatea ca aceștia să muște și în acest fel să transmită diferite boli) cât și pentru câinii domestici cu care dacă intră în contact le vor transmite atât boli cât și paraziți. Fecalele acestora ajungând pe măturile celor care asigură curățenia orașului vor ajunge mai apoi în aerul pe care noi îl respirăm. De asemenea s-au evidențiat aspecte privind mizeria, dezordinea și disconfortul pe care îl produc prin faptul că latră noaptea și caută în gunoaie.
La capitolul de posibile soluții, aici părerile sunt împărțite dar după cum spuneam dialogul a fost foarte civilizat și chiar dacă am întâlnit unele persoane mai pasionate decât celelalte totuși am reușit să rămânem în zona civilizată a dialogului.

De ce liberal?

Cum se face că am aderat la o formațiune politică și cum de am ales Partidul Național Liberal? Munca pentru care am primit o oarecare recunoaștere publică a fost desfășurată în spațiul non-guvernamental, aici mi-am clădit caracterul, aici m-am dezvoltat la nivel personal și prin intermediul ONG-urilor am cunoscut un număr foarte mare de oameni de o calitate excepțională. Și atunci cum se face că am aderat la o formațiune politică?
Atunci când am făcut anunțul cum că voi candida pentru o funcție în cadrul unui partid politic, a fost suficient de vizibil că atitudinea multora vis-a-vis de mine s-a schimbat. Sentimentul avut a fost că dintr-o dată am contactat o boală incurabilă care îi face pe ceilalți să păstreze distanța față de mine. Feed-back-ul primit mă făcea să cred că Adrian Solcan nu mai este Adrian Solcan ci este un personaj afiliat unui grup de oameni de care este bine să te ferești. - aproape instantaneu am fost categorisit și privit nu în individualitate ci ca apartenență la un grup. - Trist!
Trist că oamenii nu reușesc să treacă peste anumite stereotipii și că apelează la etichete mai degrabă.

Am intrat într-un partid politic și îmi asum acest lucru. Despre mine trebuie să spun că am rămas același om voluntar pentru comunitate iar decizia de a intra în PNL a fost dată de colaborarea mea cu Comisia pentru Educație din cadrul proiectului ”10 pentru Bistrița”. Am intrat prin intermediul unui proiect și vreau să trăiesc în partid prin intermediul proiectelor. Visul meu ce a început în clasa a 7-a a fost să fac politică și politici pe termen lung iar asta nu dintr-un interes personal ci din dorința simplă de a face din România o țară puternică.

De moment am început din Bistrița de la organizația de studenți. Am învățat că trebuie să ai o viziune globală și să acționezi local, acolo unde te aflii. - despre politică încă știu puține, am multe de învățat, multe de observat, multe bucurii și multe dezamăgiri de trăit. Sper totuși să fiu înconjurat de oameni cu viziune și ca Dumnezeu să-mi fie alături în demersul pe care l-am început.

Un al doilea motiv pentru care am luat decizia de a mă alătura oamenilor politici a fost că dincolo de dorința sinceră de a dezvolta proiecte pentru comunitate care să aibă un impact cât mai mare atât pe termen lung și mediu, sunt anumite proiecte pe care pur și simplu nu le poți dezvolta din poziția de ONG. Sunt proiecte de nivel județean și național pe care nu le poți implementa decât printr-o organizație de nivel județean și național - ex: un partid politic.
Pentru cel puțin 3 dintre proiectele pe care le-am gândit, ai nevoie de un partid politic care să-ți stea în spate și să te asiste cu resursa umană și infrastructura de care dispune.
Pentru a fii și mai concret, caut 2 manageri de proiect care să ducă 2 proiecte pe care eu împreună cu CSL-ul avem intenția de a le implementa în perioada următoare. Întrucât resursa timp nu-mi permite, nu pot să mi le asum dar sunt dispus să transfer întregul draft de proiect către cineva care ar fi dispus să lucreze pentru comunitate.Primul dintre aceste 2 proiecte presupune munca cu copiii din clasele 2 -3 și pregătirea lor pentru situații de urgență iar al 2-lea presupune muncă de lobby pe lângă administrația publică locală și inițierea unui dialog deschis cu aceasta.
În finalul postării cer răbdare din partea tuturor, cer să fiu privit ca individ și urez sărbători călduroase!

marți, 18 ianuarie 2011

Ne plac morții!

32% din articolele dintr-un ziar local fac referire la acte de violență, acțiuni anti-sociale ori imorale.
20% din articolele dintr-un ziar național fac referire la acte de violență, acțiuni anti-sociale ori imorale.
un procent variabil între 20 % și 65 % dintre reportajele de știri (în funcție de postul de televiziune) fac referire la acte de violență, acțiuni anti-sociale ori imorale *


*sursa: studiu propriu


O doamnă în vârstă/un copil/un tânăr care a fost jefuită/ă/bătut/ă/violat/ă/incendiat/ă nu este o știre de interes național ori local!

Sunt perfect conștient că nu sunt nici primul și nici singurul ultragiat de fenomenul de morbiditate ce se întâlnește în mass media națională și locală dar ca orice om, ajungi la un punct în care simți că trebuie să vorbești despre lucrurile care te deranjează în speranța că vei aduna în jurul tău și pe alții ce simt la fel. - Ce se va întâmpla cu grupul nou constituit, nu m-am gândit dar asta nu mă oprește din scris :)


Nimic nou asupra faptului că primele pagini din ziarele scrise sunt ocupate de titluri șocante, că știrile nu sunt informative ci mai degrabă spectaculoase și că succesul la scară națională îți este dat de dimensiunea pieptului ori a pumnului iar numărul de clase absolvite este invers proporțional cu procentele de rating pe care le obții când intri în direct.
Nu-mi place Puya dar nu pot să nu-i dau dreptate în versurile pe care le cântă în piesa Change: ”nu-ti trebuie talent, iti trebuie o gura mare, toti sunteti oripilati dar stati, stati si va uitati! ..tot ce e normal, pentru ei e banal deci prost, n-o să apari pe post dacă nu esti gay sau lesbi n-are rost”


Ce ne face să fim un popor atât de macabru? De ce privim cu atâta încântare către toate aceste povești din care nu doar că nu învățăm nimic dar care ne și impregnează cu o stare de neliniște?

Hai să fim înțeleși, nemulțumirea mea nu se referă la oamenii din presă, întrucât cunosc un număr mare de oameni ce lucrează în publicații de pe zona locală și națională și știu că sunt oameni de calitate ( deși își au și ei partea lor în acest cerc vicios - iar argumentul cum că „păi dacă asta se cere” nu mă mulțumește cu nimic, asta este ca și cum un copil de un an îți cere în mod continuu zahăr. Orice părinte responsabil va doza cantitatea de zahăr pe care o dă copilului) problema mea este cu mine, cu noi toți care alegem să privim spre acest spectacol morbid și nu facem nimic!


După 20 de ani trăiți în România am descoperit că dacă vrei să fii apreciat pentru ce ai făcut, trebuie să mori..sau măcar să te rănești grav și să ai o experiență soră cu moartea. Nimeni nu l-a iubit pe Adrian Păunescu mai mult decât după ce a murit, poeziile lui nu au răsunat așa de puternic în urechile românilor până nu s-a bătut primul cui la sicriu. Paler a făcut cozi în librării îndată ce inima a încetat să-i bată iar în situația celor doi s-au aflat mulți alții.


Avem rege! Știe cineva unde se află regele Mihai în acest moment? ..ei, dar lăsați-l să moară și să vedeți cum îl vom plânge și regreta...Câți îl cunosc pe Neagu Djuvara s-au i-au citit cărțile?..he is still alive..just saying :)


Pentru a nu merge într-un registru prea îndepărtat cu povestea, mă întorc la o experiență personală. În data de 8 octombrie 2010 a avut loc o conferință de presă cu privire la proiectul internațional de educare a adultului și de învățare continuă, finanțat din fonduri europene care a avut ca vorbitori pe Gergo (coordonatorul echipei din Ungaria) pe Steve (coordonatorul echipei din Anglia) și pe Peter ( coordonatorul echipei din Germania).
Te-ai fi gândit că dat fiind că proiectul se adresează comunității bistrițene și își propune să creeze o hartă a locurilor cu importanță culturală, istorică, de petrecere a timpului liber și a locurilor unde se poate procura hrană sănătoasă, interesul presei are să fie mare.


Numărați pe degete au fost 4 reprezentanți din presă :(.


În data de 9 octombrie în comuna Livezile a avut loc un accident de mașină ce a fost impactată de tren și care ..culmea..avea ca pasageri pe Gergo, Steve și Peter. Vă puteți imagina că în mai puțin de câteva minute presa deja nu mai încăpea, fiecare încercând să obțină un loc cât mai bun pentru a filma/poza tragedia.

Mesajul clar transmis de către mass media și în definitiv de cititorii articolelor pentru cei 3 este că: „Vă preferăm răniți/morți decât pe picioarele voastre plictisindu-ne cu povești despre proiecte and shit”


Nu am să mai lungesc articolul în nici un fel. Ne place să vedem oameni răniți, imorali, violenți iar acest fapt este unul rău! Oricât s-ar nega, mass media îndeplinește și un rol de educare a populației. Se vorbește despre migrația creierelor? Atâta timp cât piticul/eleva/găina porno este mai prezentă pe canalele de difuzare în masă decât oameni ca Andrei Pleșu, Ion Caramitru, Dan Puric ori Cristian Tudor Popescu, ei bine este absolut natural să cauți să pleci în locuri unde vei fi apreciat. :(
Nu-mi place articolul de față și nici că l-am scris dar nu-mi place nici că trebuie să mă abțin să dau 1,5 lei pe un ziar pentru că știu că în acest fel încurajez răspândirea unui fenomen negativ.