În data de 16 noiembrie 2009, am avut privilegiul de a participa la premierea concurenților participanți în concursul de creație ce a avut tema: “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume. Tu ce schimbare vrei sa fii?”. Evenimentul a avut loc la reședința Ambasadorului Marii Britanii în România și s-a bucurat de prezența Excelenței Sale Domnul Robin Barnett.
Această întâlnire a fost organizată de FOND România (Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare din România) alături de partenerii săi Asociația Art Fusion, Institutul Roman pentru Acțiune, Instruire și Cercetare în Domeniul Păcii (PATRIR) și Organizația Femeilor Refugiate din România (OFRR) și face parte dintr-un proiect mai mare denumit: „Fii cetățean global! Ia atitudine împotriva sărăciei”.
În continuare aș dori să public integral una dintre creațiile câștigătoare în cadrul concursului la secțiunea „Eseu”.
Lucrarea aparține domnișoarei Lavinia Bonciu și sper că în continuare veți avea o lectură cel puțin la fel de plăcută pe cât am avut eu.
În legătură cu acest subiect al luptei împotriva sărăciei, am să revin cu postări deoarece există foarte multe lucruri care trebuie să fie abordate pe acest topic. Aștept de asemenea comentarii legate de lupta împotriva sărăciei din partea dumneavoastră...
“Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”- Tu ce schimbare vrei sa fii?
”Un scriitor spunea odata ca arta a inceput atunci cand un primitiv, om al pietrei, urmarind sa vaneze o caprioara pentru a se hrani si, deci, a supravietui, s-a oprit in momentul de dinainte de atac, si a scrijelit pe o piatra imaginea speriata a caprioarei-FRICA.
Aceasta schimbare vreau sa o vad in lume. Aceasta schimbare vreau sa fiu.
Vreau sa ma opresc un moment din vartejul vietii si doar sa respir. Vreau sa privesc, sa simt, sa zambesc, sa iubesc, pur, sincer. Vreau sa ma pot rupe de indiferenta. Am facut-o de cateva ori. Stiu ca pot. Cu totii putem. Insa, in egala masura, toti fugim de suferinta. O traim pe a noastra pentru ca nu avem incotro dar fugim de suferintele altora. E greu sa vrei sa porti pe umeri poverile altora. Ne e frica sa ajutam pentru ca ne sperie ideea ca, in umanitatea noastra, ne putem simti solidari cu suferinta celui pe care il ajutam. Suntem egoisti. Intoarcem fata de la noroiul prin care calcam, in care ne aflam. Adevarul poate fi ignorat. Oamenii pot fi mintiti. Oamenii se pot minti atat de usor pe ei insisi.
Eu vreau sa fiu sincera cu mine. Vreau sa vad, sa stiu, vreau sa ajut, sa sufar cu cel ce sufera. Vreau ca toti sa fim sinceri cu noi.
Odata, la scoala, o profesoara ne-a vorbit despre parabola borcanului umplut cu pietre. Fascinant cum adevarurile mari se pot exprima in cuvinte simple. Viata noastra, borcanul, nu poate fi umplut complet cu pietre mari – evenimente imporante, si chiar daca incerci sa-l umpli cu pietricele ceva mai mici, tot raman goluri. Singurul lucru care poate umple etans borcanul este nisipul. Lucrurile marunte.
Iata cum, sa arunci o hartie la cosul de gunoi, sa oferi o haina cuiva care are nevoie de ea, sa te implici intr-o actiune de voluntariat pentru oameni care au nevoie de ajutorul tau, sa primesti un multumesc de la un om ostenit de suferinta si viata te poate face sa vezi un rasarit de soare mai curat a doua zi.
Vreau sa ne oprim in fata filmului care se deruleaza in fata ochilor nostri si care poarta numele de viata, sa privim, si sa nu ne vedem doar nevoile nostre. Vreau sa meditam o secunda, sa iesim din noi, daca e nevoie, si sa privim din alta persectiva. Sa luam in mana constiinta noastra si sa incepem sa creem in ea imaginea de dincolo de noi insine. Sa reincepem sa ne simtim parti ale aceluiasi intreg. Sa imortalizam acest sentiment in mentalitatea noastra, sa sadim florile, sa le udam, sa le privim cum cresc iar frumusetea lor sa ne faca fericiti. Iata ce sens putem da vietii, iata ce deznodamant putem da filmului in care suntem personaje pricipale!
Vreau sa ma opresc un moment, sa respir, sa privesc, sa iubesc si sa nu gandesc, doar sa simt. Stiu ca din acel moment nu voi mai fi doar eu ci vom fi noi.”
Lavinia Bonciu
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu