luni, 17 august 2009

Modelul românesc


Am avut ocazia extraordinară să-mi petrec în ultimii 4 ani vacanța de vară în afara României și să intru în contact cu varietatea socială și culturală pe care o oferă comunitatea europeană. Am văzut multe locuri, am discutat cu mulți oameni, dintre cei mai diferiți..dar postarea de față se referă la altceva...ceva foarte public dar totuși foarte intim, răspândit la ansamblu dar care depinde în totalitate de individ..vreau să vorbesc despre „modelul românesc”..despre exemplu cultural oferit de România.

Unul dintre lucrurile care mă oripilează de fiecare dată când știu că urmează să călătoresc prin Europa, este călătoria cu autocarul. O călătorie inconfortabilă, lungă, obositoare, de care am încercat să mă feresc..dar din păcate nu am reușit..totuși o astfel de călătorie are câteva avantaje. Unul dintre lucrurile benefice pe care le oferă..dacă ești o persoană meditativă ca și mine...este că îți dă timp mult de analiză și observație. Ai ocazia să identifici acele lucruri pe care le poți vedea o singură dată. Poți identifica pattern-uri culturale și sociale. Poți să-ți faci o idee de ansamblu despre respectiva țară. Vezi o mulțime de localități..unele mai sărace, altele mai bogate, treci prin orașe dezvoltate, altele mai puțin industrializate, poți vedea oameni în diferite ipostaze pentru câteva secunde, timp care este suficient pentru a înțelege ce fac. Acest ansamblu de scene care ți se succed îți indică la final „modelul” ori pattern-urile specifice fiecărei țări.

Deoarece am călătorit destul de mult am ajuns să mă întreb: ”Care este modelul României?”
Cum arată România la prima vedere? Ce impresie își face cineva care vine pentru prima dată în România? O astfel de observație îmi este indisponibilă deoarece m-am născut și am crescut aici, așadar îmi este imposibil să mă detașez total de ceea ce știu. Subiectivitatea îmi va afecta iremediabil analiza. Așadar am încercat ceva diferit. Am încercat să aplic prin intermediul imaginației, acele lucruri pe care le-am văzut în alte țări..contextului românesc

De exemplu, strictețea în organizarea urbană specifică Austriei am încercat să mi-o imaginez în România. Organizarea rurală observată în Italia am aplicat-o satelor românești. Arhitectura maghiară am suprapus-o caselor românești, agricultura intensivă a spaniolilor am gândit-o în termeni românești și concluzia a fost una simplă.

Nici unul dintre aceste modele nu se potrivesc organizării urbane, rurale, cultura, sociale românești, condițiile meteorologice, tipul de peisaj întâlnit etc. nu rezonează în nici un fel cu situația românească. Mai simplu spus:

”Noi nu suntem ca nici o altă țară, și nici nu am putea să fim”

Lucrul acesta nu poate decât să mă bucure. Sunt fericit că avem ocazia să fim originali, că putem să ne definim în modul nostru propriu și că nu suntem tributari nici unui alt model străin. Ce nu mă bucură este că nu am făcut-o deja. Faptul că întârziem să ne clarificăm un model propriu, un exemplu clar, un mod de a fi.

De ce este important un astfel de lucru? Ei bine pentru că a avea un model înseamnă a atrage de partea ta pe cei implicați, înseamnă că îi va face pe români să se simtă parte din România. Va conferi identitate românilor iar identitatea îți conferă scop și obiective. A avea identitate te face să lupți pentru apărarea ei.

Știu că ești schimbarea pe care ți-o dorești. Pentru ca să reușești trebuie să crezi iar eu cred că în România următorilor ani se va face tranziția de la mentalitatea de neparticipare a cetățenilor spre democrație participativă activă.

Adrian Solcan